Despre Tehnica

foto: Adrian Valean

1. Tehnica de deplasare in sus

Deplasarea pe skiuri in conditii de iarna prezinta un avantaj urias.
Distanta pe care se poate extinde o tura creste substantial. Dincolo de aspectul utilitar, skiul de tura a devenit unul din sporturile montane cele mai indragite, numarul practicantilor fiind in continua crestere.
foto: Adrian Valean

Viteza de deplasare este incomparabil mai mare, in special in conditii de zapada mare. Modul in care se utilizeaza energia este mult mai eficient datorita caracterului ritmic al miscarii.

Combinata cu o tehnica buna de ski, orice coborire devine mult mai usoara, mai eficienta si desigur mai distractiva.
 Deplasarea in sus pe skiuri presupune invatarea unui nou stil de mers: mersul pe skiuri utilizind piei de foca.
Deplasarea pe skiuri se bazeaza pe frictiunea dintre pieile de foca, fixate pe talpile skiurilor si suprafata zapezii.
Ca sa ne deplasam eficient e necesar ca legaturile sa fie pe pozitia de mers(desfacute in spate), pieile de tura pe fixate pe talpa skiurilor, claparii de tura pe pozitia walk, betele de ski ajustate la lungimea de mers.
Deplasarea pe orizontala, panta mica si medie:
foto: Adrian Valean

La tehnica de miscare urmarim doua elemente de baza: pozitia torsului, pozitia picioarelor.

In timpul deplasarii pozitia torsului ramine relativ neschimbata. Spatele drept, usor aplecat in fata (in functie de panta sau pentru a putea castiga in viteza la urcare ne putem apleca si mai mult), umerii drepti. O buna tehnica de utilizare a betelor de ski poate prelua pana la 20% din efort pe urcare.
Presupunem ca plecam cu piciorul drept.
1. Se indoaie genunchiul piciorului drept, aceasta miscare ne determina sa indoim glezna in fata si sa ridicam calcaiul, miscare pe care legaturile de tura o permite doar daca e in pozitia walk.
E foarte important ca skiul sa ramina in contact cu zapada.
2. Se impinge astfel piciorul drept in fata, indoind genunchiul ca intr-o fandare pina cind varful claparului ajunge aproximativ la limita virfului skiului din piciorul sting.
3. Primul pas se termina dupa ce piciorul impins in fata ajunge din nou pe toata talpa, si este impins de ex: la limita varfului skiului din piciorul sting.
4. Se distribuie mai multa greutate pe piciorul drept permitind astfel replierea piciorului sting si repetarea aceleiasi miscari cu piciorul sting.
foto: Adrian Valean
Dupa deprinderea tehnicii de pasire e important ca miscarea sa fie fluenta si ritmata.
Lungimea unui pas depinde de fiecare persoana in parte, eu prefer sa imping skiul in fata pina cind claparul ajunge la virful celuilat ski, rezultind astfel un pas mare, in contextul skiului de tura.
Pe teren plat pina la inclinatie mica/medie gleznele vor urmari planul de deplasare, rezultind astfel atit flexarea in fata/spate necesara pasului de baza, cit si flaxare laterala pentru a urmarii linia pantei. In aceste conditii pozitia genunchilor va trebuie adaptata pentru a ramine in echilibru, se vor flexa usor lateral, in vreme ce centrul de greutate, bazinul, trebuie sa cada pe zona claparilor.
Rezulta astfel o frictiune mai buna datorita faptului sa exista o suprafata mai mare a skiurilor in contact cu zapada.
Pe panta mare sau conditii de zapada dificila, zapada tare, gleznele vor fi ferme rezultind un fel de mers pe cant-ul schiurilor.
Daca inclinatia pantei creste torsul se apleaca spre panta, altfel el ramine relativ drept si relaxat.
Bratele si umerii: au un rol foarte important pentru echilibru.
foto: Adrian Valean

Se puncteaza cu betele alternativ la fiecare pas.

In cazul in care avem nevoie de viteza se poate fac pasul de ski fond, pas in care bratele au un rol important la propulsie.
Pe teren dificil, panta cu inclinatie mare, se pot utiliza pentru autoasigurare, se plaseaza sub skiul din vale, astfel incit skiul sa nu alunece lateral pe panta, e o metoda foarte buna mai ales atunci cind trebuie executat miscarea de intoarcere…
In timpul deplasarii pe skiuri e important ca soldurile si NU umerii sa conduca miscarea, genunchii sa fie flexati, skiurile sa ramina in contact cu zapada- sa nu fie ridicate, skiurile sa ramina paralele tot timpul miscarii iar dinstanta dintre skiuri sa fie mica, dar suficienta pentru a ne mentine echilibrul.
Daca inclinatia pantei creste se pot utiliza inaltatoarele de la legaturile de tura.
foto: Adrian Valean
Avantaje: Inaltatoare ajuta la panta mare, pe zapada mare.
Dezavantaje: scurteaza lungimea pasului, pierdere de timp sa le setezi si sa le desetezi, limiteaza mobilitatea gleznei si astfel posibilitatea de a avea cit mai multa suprafata din ski in contact cu zapada.
Puneti in balanta avantajele si dezavantajele si adaptativa la conditii si tehnica.
Greseli frecvente, probleme si solutii G, P, S:
G: Se paseste ridicand skiul de pe zapada.
P: Se aduna zapada pe talpi, tehnica ineficienta, rezulta oboseala, arata inestetic.
S: Se impinge skiul sa alunece pe suprafata zapezii in fata fara sa fie ridicat.
G: Nu se ajusteaza corect lungimea batului dinspre deal la traversari.
P: Dezechilibru, tehnica ineficienta.
S: Se prinde batul de mai jos de miner, umerii trebuie sa fie pe o axa orizontala.
S: Se poate pune tape ca sa existe grip pe bat si mai jos de miner.
G: Schiurile nu sint paralele.
P: Se pot incaleca skiurile, rezulta dezechilibru, se zgirie skiurile, tehnica ineficienta.
S: Atentie la pasi pina se deprinde tehnica corecta.
G: Skiurile paralele dar prea departate.
P: Tehnica ineficienta, pe zapada mare devine obositoare.
S: Atentie la pasi pina se deprinde tehnica corecta.

2. Tehnici pentru schimbarea de directie

Probabil fiecare dintre voi a observat pe munte zig, zag-urile pe care cei care practica skiul de tura le lasa in urma pe pante. De asemenea pe teren usor se pot observa curbe largi si frumos desenate. Exista astfel doua tehnici fundamentale pentru intoarcere.

Intoarcerea prin pas adaugat

foto: Adrian Valean

este eficienta pe teren orizontal sau cu inclinatie mica pina la medie.

Acest tip de schimbare de directie se realizeaza prin schimbarea orientarii fiecarui ski, putin cite putin cu fiecare pas, inspre noua directie dorita.
Practic skiurile formeaza alternativ forma literelor A si V, de aceea aceasta tehnica poate fi denumita si A V A.
Se realizeaza astfel o curba relativ larga, aceasta tehnica nefiinda optima pentru o schimbare de directie brusca, necesara pe o panta inclinata.
Tehnica de intoarcere pe teren inclinat, tehnica “Kick turn”
Sunt doua tehnici care pot fi utilizate pentru intoarcere in teren inclinat, prin care directia se poate schimba brusc la un unghi mic. Tehnica de intoarcere clasica si tehnica Kick Turn care este foarte utila atunci cand panta este inclinata sau conditiile de zapada sunt dificile.
Folosind aceste tehnici rezulta urme in forma de zig-zag.
 Preliminar trebuie sa se bata o urma mai accentuata, o mica platforma care sa permita skiorului sa nu alunece in spate, sau lateral pe timpul executarii acestei manevre.
Skiul trebuie sa fie cat mai aproape de o linie orizontala (un unghi cat mai mic fata de orizontala). Intoarcerea trebuie gindita in asa fel incit sa se profite de configuratia terenului, de exemplu alegeti ca loc de intoarcere o zona mai putin inclinata.
foto: Adrian Valean
Inainte de a efectua intoarcerea micsorati unghiul de deplasare. ( in cele ce urmeaza: unghiul de deplasare este unghiul pe care linia de deplasare o face cu o linie orizonatla de traversare a pantei).
Consideram urmatorul scenariu: presupunem ca ne deplasam cu piciorul drept spre vale si intentionam sa intoarcem spre stinga, spre deal.
Intoarcerea pas cu pas:
1. Se face o mica platforma la un unghi mic.
2. Se lasa greutatea pe piciorul din vale, dreptul, descarcandu-se astfel piciorul care va fi mutat primul, stingul.
3. Punctul de intoarcere va fi in dreptul claparilor, de unde se deseneaza imaginar noua linie de deplasare. Piciorul stang va fi asezet de-a lungul acestei linii de deplasare.
4. Se puncteaza cu batul din mina stinga lateral usor in spate si suficient de sus, incit sa nu incurce arcul de cerc pe care o sa-l descrie intoarcerea schiului din piciorul sting.
 5. Se ridica si se roteste piciorul sting paralel cu suprafata zapezii, descriind un arc de cerc cu virful pina cind skiul din piciorul sting e pus pe noua directie de deplasare.
 6. Se aduce si se plaseaza in fata paralel cu batul din min astinga, batul din mina dreapta pentru a ne echilibra pozitia.
 7. Se incarca greutatea pe piciorul sting.
 8. Se desprinde skiul drept de pe zapada, la inceputul miscarii incercind sa-l mentinem paralel cu suprafata zapezii,
9. In momentul in care descarcam greutatea de pe skiul drept si ridicam usor piciorul, suntem atenti sa nu ridicam foarte mult calcaiul. Coada skiului o sa ramana jos, astfel ne permite sa intoarcem usor si al 2-lea picior, cat mai aproape de primul, pivotand aproape de glezna piciorului stang.
10. Pt tehnica Kick-Turn: se bate scurt cu calciiul in legatura de tura, aceasta miscare fiind sincronizata cu rotirea si aducerea skiului pe noua directie de deplasare.(aceasta scurta bataie determina un impuls care ajuta rotirea si aducerea skiului paralel cu stingul, pe noua directie de deplasare).
 11. Se continua miscarea la unghiul dorit pe noua directie…
foto: Adrian Valean
 Greseli, Probleme si Solutii:
 G: Daca dupa intoarcerea piciorului sting coada skiului din piciorul sting incaleca coada skiului drept.
S: Solutia este sa impingeti intii usor piciorul sting in fata si apoi sa-l ridicati si sa-l plasati pe directia dorita.
G: La pasul 8, daca atunci cind aduceti piciorul drept, nu tineti skiul paralel cu zapada si virful skiului drept se blocheaza in zapada.
S: Solutia este sa nu ridicati calcaiul prea mult si sa fiti siguri de descarcarea cozii skiului.
G: La pasul 1 daca unghiul e prea mare exista riscul sa alunecati in spate cu skiul sting.
S: Solutia este sa puneti piciorul sting pe noua directie la un unghi accesibil voua si sa bateti usor o mica platforma care sa ajute sa va pastrati echilibrul.

3. Tehnica de deplasare in conditii dificile

Nu de putine ori conditiile in care ne deplasam devin dificile datorita morfologiei schimbatoare a zapezii si a conditiilor meteo.
Deplasarea pe zapada cu temperatura foarte joasa.
foto: Adrian Valean
Probleme: pe panta se aluneca in spate.
Recomandari:
Trebuie pusa presiune pe calcii.
Sa nu ramaneti pe varful claparului cand incercati sa va deplasati.
Corpul poate fi aplecat usor in fata.
Nu se ridica skiurile pe pe zapada, contactul lor cu zapada trebuie sa ramina permanent.
Se fac pasi mai mici.
 Deplasarea pe zapada adinca, pulver.
Probleme: Virfurile skiurilor se afunda in zapada, efortul de a face urme e considerabil.
Recomandari:
La fiecare pas impingeti skiul in fata pastrand tot timpul virful usor afara. Pentru a descarca zapada de pe skiuri, realizati din calcai o usoara lovitura in legatura la fiecare pas. O solutie foarte simpla e utilizarea unor skiuri mai late, care au portanta mai buna.
Daca zapada e foarte mare, puneti mina pe lopata si indepartati partea de la suprafata pentru a va face drum, si puneti-va intrebarea daca intradevar aveti ce cauta pe acolo…
Deplasarea pe zapada inghetata
foto: Adrian Valean
Probleme: Pe zapada inghetata sau tare pieile de foca nu fac priza buna, se poate aluneca in lateral, sau in spate.
Recomandari:
In aceste conditii este necesar sa se tina gleznele ferme rezultind un fel de mers pe cant-ul schiurilor.
Marginea skiului va fi impinsa in zapada pe directie orizontala inspre deal, in timpul deplasarii, tiniind tot timpul muchia, cantul skiului in contact cu zapada.
Pe parcursul miscarii pastrati presiune constanta pe ski fara sa-l ridicati de pe suprafata zapezii.
O alta recomandare este sa va ajutati cu batul de ski si plasind-ul spre vale sa blocati skiul sa alunece lateral in timpul traversarilor.
In aceste situatii utilizarea coltarilor de touring este necesara:
Tehnica de mers cu coltari este aceeasi cu tehnica de mers pe skiuri.
Exista citeva observatii: inclinind gleznele astfel incit suprafata skiului sa fie complet pe suprafata zapezii permite o priza mai buna pe panta mica si medie, pe panta mare se pastreaza aceleasi recomandari.
La unele modele cind se folosesc inaltatoarele, acestea nu mai permit coltarilor sa faca priza pe suprafata zapezii.
Deplasarea pe zapada umeda sau care face priza.
foto: Adrian Valean

Probleme: se prinde zapada pe pieile de foca, dupa fiecare 2,3 pasi se aduna zapada si baterea urmelor devine epuizanta.

Recomandari:
Se utilizeaza ceara pentru foci. Inainte de a aplica ceara se curata pieile de zapada si in cazul in care acestea incep sa se ude se curata pe cit posibil si de apa.

4. Tranzitiile:

Tranzitie: Tranzitia in ski alpinism inseamna schimbarea tehnicii de deplasare si echipament in functie de configuratia terenului. Pe parcursul unei ture se poate economisii sau pierde mult timp datorita tranzitiilor. Atentie ! tehnica tranzitiilor in conditii de concurs nu este cuprinsa in acest material.

Aplicarea tacticii potrivite la momentul si locul potrivit, anticiparea parcursului si planificarea bazelor in care se fac tranzitiile, in special in ture mai dificile, inseamna in mod evident timp economisit si un nivel redus de surprize neplacute, mai putin stres si mai multa siguranta.
Prea multe pauze sau tranzitii te incetinesc si pot sa-ti afecteze siguranta.
Desigur trebuie tinut cont de situatiile in care o tranzitie se impune tocmai pentru a fi safe, de pilda daca avem o traversare expusa si zapada este inghetata, e mai sigur sa o traversam pe picioare folosind pioletul si coltarii, sau in cazul urcarii unui culoar ingust si inclinat pe care mersul pe skiuri nu e eficient, pe jos se poate cistiga un timp pretios.
Astfel apar trei coordonate pe baza carora se pot lua deciziile:
Eficienta, viteza, siguranta…
Tranzitia de la mers pe foci la ski
foto: Adrian Valean
 Cel mai important lucru este alegerea unei baze(eventual crearea unei platforme) potrivite(comode si sigure) pentru aceasta tranzitie. In acest caz anticiparea dificultatilor si alegerea dinainte a bazei este esentiala.
Recomandarea este sa se ia jos un ski, se desprinde foca, se pune skiul in picior, se repeta acelasi procedeu cu celalalt ski.
Citeva avantaje: daca e zapada adinca, pastrind tot timpul un ski nu va afundati in zapada, aveti mai mult echilibru.
Recomandari privind pieile de foca:
dupa desfacerea de pe ski, se curata de zapada si se impacheteaza, pentru a pastra proprietatile de aderenta la ski se pot pune la caldura sub hanorac. In functie de tipul de adeziv si de de specificul turei , nu e intotdeuna necesar ca focile sa fie puse in depozit pe folie.
Tranzitia de la ski la mers pe foci,
Alegeti un loc sigur, fara pericol de avalansa.
Adaptati-va imbracamintea pentru conditii si pentru efortul care urmeaza.
Atentie tot timpul la modul in care sunt puse skiurile ca sa nu alunece la vale. Ideal e sa fie infipte in zapada (daca conditiile permit)
Locul de tranzitie trebuie sa fie o mica platforma.
Daca aceasta nu exista natural, ea poate fi facuta cu piciorul.
Intotdeauna se monteaza intai skiul dinspre vale.
Tranzitia de la mers pe foci-mers pe clapari/alpinism
foto: Adrian Valean
 Efectuati tranzitia inainte de a intra pe teren dificil sau expus.
In cazul in care sinteti pe teren expus sau tehnic, asigurati-va, amenajati o regrupare daca se impune.
Alegeti momentul pentru a face trecerea de la o forma de deplasare la alta tinind cont de configuratia terenului, conditii, potentiale pericole.
De ex: daca urmeaza o portiune de traversare care poate prezenta pericol de avalansa, dar aveti o varianta directa dar mai tehnica, folosind echipamentul tehnic abordati varianta mai dificila tehnic dar mai sigura, chiar daca poate dura mai mult.
Nu intrati in zone dificile care pot determina retrageri riscante, fara echipament corespunzator.

Folositi eficient echipamentul, de ex: In cazul in care aveti o portiune scurta de deplasare pe bocanci, prindeti betele intre spate si rucsac si urcati folosind schiurile pe post de sprijin. Pentru urcarile tehnice sau riscante prindeti intotdeuna skiurile pe rucsac, in asa fel incat sa nu va incomodeze la urcare.

foto: Adrian Valean
Recomandari:
Analizati intodeauna de unde vine pericolul si ce efect poate avea asupra voastra, va va ajuta sa luati decizii potrivite.
Anticipati momentul si locul in care veti face o tranzitie, va va ajuta sa planificati si sa executati mai usor o tranzitie.
Alegeti un tip de ruscac ce va permite sa va organizati eficient materialul utilizat.
Nu complicati lucrurile, fiti eficienti, mergeti pe ideea “keep it simple”, invatati din greselile proprii si discerneti ceea ce observati la cei din jur. Luati deciziile bazindu-va pe propria judecata cu capul limpede, nu urmati alte urme doar pentru ca ele exista.

5. Alegerea rutei, atributele unei rute

foto: Adrian Valean
 Citeva consideratii legate de unghiuri si perspective:
unghiul de deplasare al vostru este unghiul format intre linia pe care va deplasati si o linie orizontala desenata pe planul versantului, nu este acelasi lucru cu inclinatia pantei(care este unghiul format intre linia pantei si o linie orizontala desenata in adincime in panta din punctul in care va aflati)
 O ruta optima trebuie sa asigure urmatoarele atribute: siguranta, eficienta, viteza, simplicitate.
Nu exista o strategie universala care sa poata fi adaptata in orice conditii. Deciziile se iau in mod dinamic avind grija sa gasim un echilibru intre atributele enumerate mai sus.
Siguranta inseamna a minimiza suma pericolelor, riscurilor si a potentialelor accidente, desi oricit ne dorim acesta suma nu va putea fi redusa la 0.
Fiecare in functie de pregatirea tehnica, fizica si psihica, experienta poate face o alegere sau alta.
Citeva consideratii legate de muschii angrenati in miscare:
La ritm constant, pe unghi mic sint angrenate grupe musculare mari care pot suporta efort pe timp indelungat.
In conditii dificile sint angrenate grupe musculare mai mici, pentru echilibrare si tractiune, care obosesc mai repede.
Mentinerea unui ritm de miscare si unghi de deplasare constant permit si un ritm cardiac relativ constant.
O ruta la un unghi optim inseamna cistigarea de altitudine si distanta patrind un nivel acceptabil de efort, adica o linie nici prea directa nici prea ocolitoare.
Ruta cu un unghi mare. Eficienta in zone inguste. Efortul creste semnificativ, lungimea pasilor scade. Se utilizeaza grupe musculare mai rar utilizate pentru a ne echilibra, inseamna efort suplimentar.
Ruta cu unghi mic. Se utilizeaza grupe musculare mari. Consumatoare de timp, lungime mai mare, per ansamblu poate insemna insa si mai multa energie consumata. Un unghi ideal e 45* intre directia de intrarea si cea de iesire din punctul de inflexiune.
Un lucru esential este alegerea locului in care se face intoarcere, acest element din deplasare fiind cel mai important din punct de vedere al efortului.
Dupa cum am precizat anterior optim este sa se foloseasca profilul si configuratia terenului cit mai mult, in cazul in care acest lucru nu e posibil, se va face o mica platforma, pentru intoarcere.
foto: Adrian Valean
De ex ruta spre Vf.Lespezi(Caltun), Fagaras
 Luind tot timpul in calcul cele trei atribute: siguranta, eficienta si viteza, se poate “desena” o ruta optima.  Atentie ! aceasta ruta a fost in conditii de zapada bune la ora respectivei ture. Avand in vedere ca atat conditiile meteo cat si cele de zapada variaza mult si pe parcursul unei zile, nu putem discuta de o ruta permanenta.
Exista o serie de intrebari care vi le puteti pune in momentul in care alegeti o linie pentru ruta voastra.
1.1 Sunt in siguranta acum?
1.2 Voi fi in siguranta unde ma voi deplasa?
1.3 Daca nu, pe unde pot sa merg ca sa fiu in siguranta?
2.1 Linia urmata a fost eficienta? (efort/distanta/timp)
2.2 Unghiul liniei pe care am mers a fost cit de cit constat?
2.3 Nu cumva am facut prea multe intoarceri, am ales corect?
2.4 Care e varianta optima in continuare?
Daca pina acum ati reusit sa raspundeti satisfacator la aceste intrebari, puteti trece mai departe si sa va concetrati asupra vitezei:
3.1 Am mers intr-un ritm optim pentru conditia mea si a rutei?
3.2 Imi permit sa merg mai repede, tehnica si conditia fizica imi permit asta?
daca treceti prin toate aceste intrebari, se poate observa de pilda ca, cea mai directa ruta, nu e si cea mai sigura, iar cea mai rapida linie intre doua puncte nu e si cea mai eficienta.
De cele mai multe ori ruta va fi determinata de intrebarile legate de siguranta.
Oricum in cazul in care aveti ezitari alegeti ruta cea mai sigura.
Ca si exercitiu in timpul pauzelor reflectati si discutati cu coechipierii despre ruta aleasa, daca ar fi sa va deplasati in zona respectiva a-ti face la fel? Ce a-ti schimba?
Cu timpul exercitiul de a alege o linie sau alta va deveni automantism, dar pina atunci incercati sa puneti in balanta cit mai bine argumentele voastre.
foto: Adrian Valean
Recomandari:
Priviti in perspectiva, anticipati ruta pe care o veti urma, nu va uitati doar la citiva metrii in fata.
Incercati sa cistigati inaltime prin traversari ascendente inainte sa ajungeti in zona bazei unui virf, evitati pe cit posibil urcusul pieptis.
Utilizati eficient tehnica de intoarcere, evitati pe teren usor sau mediu sa efectuati “Kick turn”, in aceste zone e de preferat intoarcerea clasica sau A V A turn pe panta mica.
 Alegeti dinainte locul de intoarcere, profitind de configuratia terenului.
Cistigati inaltime, daca panta scade si zona e mai putin dificila profitati de asta, ajustind permanent unghiul de deplasare.
Daca sinteti obligati sa traversati zone expuse unor pericole obiective: caderi de pietre, zapada, etc alegeti citeva zone protejate in care sa va regrupati daca e posibil cit de cit apropiate, iar intre aceste check-point-uri miscativa cit mai repede cu putinta, unul cite unul.
Si nu in ultimul rind desenul urmelor pe care le faceti este propria voastra creatie artistica in acest context, la fel si la coborire, imbinati deci utilul cu esteticul…

 6. Tehnici de alpinism aplicate in ski-alpinism

foto: Adrian Valean
Dupa cum am precizat inca din start acest sport este o impletire a doua discipline fiecare in parte complexe. De aceea ma voi rezuma la a prezenta citeva tehnici de alpinism, utilizate preponderent la ski-alpinism.
Desigur echipamentul se va alege in primul rind in functie de gradul de tehnicitate al terenului.
Echipamentul de ski-alpinism este cam acelasi cu cel utlizat in turele de alpinism clasic de iarna:
coarda, coltari, piolet, ham, citeva anouri+carabiniere, 1-2 cuie de gheata, 1-2 pitoane, o selectie de 2-3 frienduri, 1 set de nuci, sau o selectie de nuci, 2-3m de cordelina.
Spre deosebire de alpinismul din zonele de chei sau faleze unde echipamentul preponderent este cel de stanca, la ski alpinism mediul in care se desfasoara activitatea este mai complex si implica probleme variate: de stinca, zapada, gheata. Intelegerea modului prin care se poate realiza asigurarea in aceste medii este esential pentru siguranta voastra.
foto: Adrian Valean
La fel ca in oricare forma de activitate care presupune riscuri, si in cazul ski-alpinismului trebuie evaluat in permanenta probabilitatea ca un eveniment nedorit sa se produca si de asemenea care ar fi consecintele unui astfel de eveniment.
Se pot intilni astfel multe situatii in care probabilitatea unei caderi este mica sau moderata, insa consecintele pot fi grave: luati in calcul raportul Probabilitate/Consecinte
Pentru a evalua corect o situatie este esential sa ne cunoastem foarte bine atit abilitatile cit si limitele lor.
Toate deciziile se iau pe coordonatele despre care am mai discutat: siguranta, viteza si eficienta.
Sa sti cind si unde este necesar sa se utilizeze protectii, in mod optim, este ceva ce tine de experienta.
Protectii si ancore specifice in ski-alpinism:
Citeva consideratii generale: Orice protectie trebuie sa fie dimensionata astfel incit sa reziste la eventualele forte care-i sunt aplicate.
Ancorele trebuie sa fie egalizate.
Atentie la unghiurile formate intre ancore! El trebuie sa fie cit mai mic.
Redundanta: nu utilizati o singura ancora pentru protectie decit daca sunteti absolut sigur ca poate rezista.
In cazul in care folositi mai multe ancore si una din ele nu rezista trebuie sa va asigurati ca asta nu va produce un soc la celelalte ancore.
Exersati in mediu sigur plasamentele pentru a fi eficienti si a avea o viteza buna de executie.
Pe munte viteza poate fi egala cu mai multa siguranta.
Ancore in zapada:
Exista mai multe tipuri de ancore care pot fi utilizate in zapada.
Morfologia zapezii dicteaza modul in care se construiesc acestea.
Pe post de ancore de zapada se pot folosi: “snow pickets”, sau skiurile din dotare.
In cele ce urmeaza consideram ca pentru protectie s-au utilizat skiurile.
Ancore in T:
E poate cea mai sigura ancora ce poate fi construita in zapada.
Insa rezistenta unor astfel de ancore depinde direct de tipul de zapada.
Materiale necesare: un ski/piolet/bete de ski, cordelina, carabiniera, zapada.

In primul rind, trebuie determinata directia pe care va fi solicitata ancora.
Partea superioara a anorei e constituita dintr-un ski si trebuie sa fie perpendiculara pe directia pe care e posibil sa fie aplicata forta asupra ancorei.
Se sapa o groapa cu ceva mai mare decit lungimea skiului, astfel incit sa skiul sa nu stea larg in groapa.
Adincimea depinde direct proportional cu densitatea, consistenta zapezii.
Oricum un minim in conditii de zapada tare ar fi cam 35-40cm.
In conditii de zapada uda sau usoara, o astfel de ancora nu e suficienta si trebuie gindita si o ancora de back-up.
Atentie: luati in calcul faptul ca rezistenta unei ancore T de zapada este determinata de presiunea pe zapada din fata ei, deci nu va deplasati prin fata ei cind o construiti pentru ca veti compromite rezistenta ancorei.
Se mai sapa un sant, pe directia de aplicare a fortei, perpendicular pe ski, prin care va trece cordelina (anouul) in care se va face asigurarea.
E important ca acest sant sa aiba ac adincime ca si santul in care e plasat skiul pentru ca ancora principala(skiul) sa nu fie scos afara din locasul lui in cazul aplicarii unui soc.
Rezistenta ancorei va fi determinata de forta pe care masa de zapada din fata skiului, va reusi sa o tina, in concluzie santul pentru cordelina va trebui sa fie dimensionat bine, cit mai mic.
In zona mediana a skiului se leaga cordelina in care se va face asigurarea.
Citeva recomandari:
La legaturi de tip Fritchi se recomanda sa se prinda cordelina pe sub axul legaturii, pentru a evita degradarea legaturii in cazul unui soc.
Pentru e evita taierea in cantul skiului a cordelinei, anoului, infasurati cu pielea de foca zona mediana a skiului inaintea amararii cordelinei.
Ancora in T se poate realiza, pe acelasi principiu, folosind: piolet, snow-pickets, ruscac plin cu echipament, sau chiar pietre sau alte obiecte ce pot fi manevrate si ingropate in zapada.
Alte tipuri de ancore:
Ancora in I,
Este ancora ce se poate realiza cel mai rapid, fiind insa si cea mai slaba ca si rezistenta.
Conditiile de zapada necesare sunt zapada firn, sau zapada consolidata cu coeziune buna.

Pentru a realize acest tip de ancora se plaseaza unul sau ambele schiuri in lipite unul fata de altul, inclinate la 10-15* fata de verticala spre deal.
Se introduc in zapada cel putin pina la nivelul partii de jos a legaturilor.
Daca legatura nu intra cel putin la ac nivel luati in calcul alta alternativa…
Optim e pina la nivelul partii de sus a legaturilor.
In cazul legaturilor de tip Diamir Freeride/Marker Baron sau similare, se desfac si se rabateaza legatura pentru a permite intrarea lor in zapada.
Se instaleaza pe suprafata zapezii, intre cele schiuri un piolet sau ceva similar ca si rezistenta la soc, de care se va atasa anoul de care va puteti amara.
Ancora in X
Similar cu ancora in I doar ca skiurile se pun in X.
Conditiile si modul de realizare similar cu ancora in I.
Avind o suprafata mai mare de contact cu zapada, insemna automat o rezistenta mai mare.
Ancore sapate in zapada (movila de zapada):
Avantajul major ca poate fi utilizata pentru rapel fara sa fie nevoie sa abandonam material.
foto: RMIguides

Acest tip de ancora functioneaza cel mai bine in zapada tare si consolidata.

Cu cit zapada e mai consolidata cu atit ancora poate fi mai mica ca si dimensiuni.
Un dezavantaj este durata de munca necesara pentru construirea acestui tip de ancora.
Forma este de picatura de apa, cu partea mai mare directionata spre deal.
Dupa ce se alege locul de constructie al ancorei si se deseneaza profilul pe teren, incepe partea de excavatie.
Atentie, in timpul constructiei acestui tip de ancora sa nu afectati consistenta zapezii in interiorul formei ancorei.
In general se sapa cam 40cm sau pana ajungem la un strat de zapada compact, daca aveti dubii sapati mai mult. Diametrul depinde de structura zapezii: 1,5m-2m.
Partea de sus a movilei de zapada trebuie sa aiba un profil de usoara surplomba fata de verticala pentru a tine coarda in cazul unui rapel.
Dupa finalizare partea de sus a ancorei are o usoara forma de ciuperca, iar in partea de jos se intersecteaza cele doua santuri verticale prin care va coborii corda.
Riscul major la acest tip de ancora in conditii de zapada prea moale este ca movila de zapada poate fi retezata de coarda. In cazul in care zapada e prea moale se poate utiliza o piesa de echipament pentru a consolida partea de sus a ancorei. Pentru asta se pot utiliza si pietre sau bucati de lemn pentru a nu abandona piese de echipament. Folositi-va imaginatia pentru a crea o astfel de ancora si exersati inainte pentru a fi pregatiti in caz de necesitate.
Citeva principii pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor in mediu alpin:
Muntele prezinta multe oportunitati de a ne asigura.
Profilul si denivelarile intalnite sunt cele mai usor de utilizat pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor. In general la baza peretilor sau in preajma grupurilor mari de bolovani se formeaza adevarate transee de zapada. Utilizati aceste profile pentru amenajarea regruparilor, in care va puteti asigura coechipierii prin contrabalansarea cu propria dvs greutate.
Un tip de asigurare este in spatele unei creste inzapezite presupunind ca celalalt coechipier este pe partea cealalta. Pentru aceste tipuri de regrupari naturale, in unele cazuri este necesar un minim de amenajare. Consolidati platformele naturale batind bine zapada pentru a va asigura o protectie mai buna.
De asemenea formele naturale stincoase asigura de cele mai multe ori regrupari sau protectii naturale excelente. Alegeti-va ruta in functie si de posibilitatile naturale de a va asigura pe parcursul ei.
Ancore de stinca:
In general turele de ski alpinism se aleg in asa fel incat sa evite pasajele de catarare pe stanca care necesita un rack complex. Pt acele ture complicate in care este posibil sa fie necesar sa faceti rapel sau aveti de trecut pasaje de catarare pe stanca, 1-2 pitoane universale pot fi utile.
Alegeti echipamentul in functie de traseul pe care intentionati sa-l parcurgeti. Informati-va inainte pentru a nu cara echipament inutil sau dimpotriva pentru a nu fi descoperiti in cazul in care aveti nevoie de el.
Atentie o protectie in stinca este atit de sigura cit de buna calitate are stinca in care o amenajati!
Protectii in gheata:
Mai rar intilnita in muntii nostri pe rutele de ski-alpinism dar in functie de conditii se poate dovedi util sa avem la noi 1-2 cuie de gheata.
Pentru protectie maxima cuiele de gheata se plaseaza la un unghi de 5-10* orientate usor spre vale.
Incercati sa le plasati in zone care ofera mici platforme naturale.
Verificati calitatea ghetii inainte de a plasa cuiele de gheata, indepartati gheata putreda de la suprafata.
In cazul in care cuiul nu intra complet in gheata se ataseaza un anou de cui acolo unde acesta intra in contact cu zapada.
Pentru rapel sistemul Abalakov este nepretuit, mai ales pentru rapel.
Pentru realizarea unui Abalakov se introduce in gheata un cui cit mai lung, ideal peste 20cm la 45* in plan orizontal. Dupa ce ac intra in gheata complet se scoate…
Se introduce al doilea cui la ac unghi de 45* a.i. sa intersecteze la capat gaura lasata dupa prima introducere a cuiului.
Ideea e sa avem 2 gauri la unghi de 45* care sa se intersecteze la capete prin care vom introduce o cordelina. Mai e nevoie de un carlig special pentru a extrage cordelina utilizata.
Astfel se obtine o protectie in gheata utilizata in general pentru rapeluri.
Similar cu ancora sub forma de movila de zapada se poate construi o ancora movila de gheata…

7. Tehnica de coborare

Exista un mica ironie a ski-ului de tura. Iesirile in natura , off piste sunt pentru a evada din mediul aglomerat al ski-ului de partie amenajata.
Pentru a deveni un bun schior off piste e necesar sa fi intai de toate un schior foarte bun pe partie, iar asta inseamna sa petrecem mult timp in zonele amenajate cu lifturi pentru a putea exersa suficient. Tehnica de ski off piste are la baza tehnica de ski pe partie.
Luati in calcul faptul ca echipamentul pentru ski de tura are caracteristici determinate de un compromis intre a fi usor de manevrat la urcare si usurinta de utilizare la coborare.
Astfel de exemplu claparii de tura nu ofera acelasi suport ca cei de partie, iar legaturile de tura sunt de asemenea mai fragile si nu transfera fortele ca si cele de ski alpin.
O tehnica eficienta si corecta de ski ne poate ajuta sa folosim eficient si energia necesara unei ture lungi. Considerand ca in general petrecem cam 80% din timp pe urcare si oar 20% pe coborare, utilizarea unui echipament mai greu (util insa pentru coborare) va insemna un efort mai mare per ansamblu.
In primul rand dificultatea este data de conditiile din teren, de metamorfoza zapezii, dificultatea si expunerea rutelor de ski-alpinism si poate in primul rand a faptului ca aceste rute sunt expuse unor pericole obiective care nu sunt usor de controlat sau evitat. Riscul de avalansa sau de cadere in gol este prezent in destule zone pe parcursul unei zile de tura.
De asemenea a skia cu rucsacul in spate poate fi o experienta foarte bizara si diferita de ceea ce inseamna skiul in general. Alegerea echipamentului care va fi luat trebuie facuta perfect adaptata la specificul turei pe care o alegem.
Toate aceste neajunsuri inerente pot fi estompate printr-o pregatire tehnica si fizica foarte buna. Iar experienta are rolul cel mai important. Doar asa ne putem bucura de zilele petrecute in natura…
foto: Oana Calina
Skiorul care deschide drumul:
Cel care face primul urme este persoana care isi asuma cele mai multe riscuri, de aceea ruta aleasa trebuie sa fie una care in care sa primeze siguranta.
Sfaturi pentru coborari in zone necunoscute sau putin cunoscute:
-coborati un singur schior alegand tot timpul zone din care sa observe o posibila continuare
-opririle trebuie facute doar in zone sigure. Trebuie luat in calcul ca simpla trecere a unui schior chiar intr-o zona cu potential de avalansa nu inseamna automat declansarea unei avalansei. Aceasta se poate produce si la al doilea sau al treilea schior.
-la coborare impactul pe care il aducem asupra zapezii trebuie sa fie cat mai mic, de aceea trebuie sa evitam caderi/sarituri un stil brutal care inseamna forte mari aplicate asupra startului de zapada.