Ski de tura si Ski Alpinism, diferente si asemanari
Scurta descriere a gradelor de dificultate folosite pe plan international si cateva exemple de trasee de la noi.
Exista in uz mai multe grade, cea mai utilizata este cea franceza. Atentie ! Nu este identica cu cotatia pentru traseele de alpinism
F: traseu de ski alpinism usor, pante mai mici de 30*
la acest nivel de dificultate traseele pot fi asimilate cu cele de ski de tura:
urcare – urcari usoare si fara expunere
coborare – fara dificultati specifice, fara probleme in caz de cadere
ex: valea Doamnei pe drumul normal, valea Balea din curmatura Balea pana la stana.
PD: traseu de ski-alpinism moderat, pante in jur de 30-35*
urcare – pante largi, neexpuse cu scurte pasaje mai inclinate
coborare – scurte pasaje inclinate sau tehnice , de ex: zone mai inguste, in caz de cadere riscul de accidentare este mic
ex: Balea Lac saua Capra, varful Suru catre N pe cumea Moasei, Curmatura Varoasa Laita, varful Scara catre N, saua Puha catre valea Serbotei sau catre valea Puha,
AD: traseu de ski-alpinism destul de dificil, pante in jur de 35-40*
urcare – panta inclinata, este necesara o tehnica buna de urcare pe skiuri si o tehnica buna de urcare la coltari si piolet in cazul in care zapada este tare, este necesara o buna experienta pentru a analiza corect conditiile
coborare – se coboara pasaje inclinate, cu portiuni expuse. Este necesara o tehnica buna de ski , un bun control al vitezei si al intoarcerilor rapide. In caz de cadere accidente grave sunt posibile mai ales daca zapada e tare.
ex: vf Laita-valea Doamnei pe versantul N al vf Laita, vf Paltinu spre N lacul Balea
D: traseu de ski-alpinism dificil, pante in jur de 40*
urcare – panta foarte inclinata, rareori se poate urca pe skiuri, fiind nevoie de o tehnica exceptionala de urcare pe skiuri si o tehnica foarte buna de urcare la coltari si piolet in cazul in care zapada este tare, este necesara multa experienta si expertiza pentru a analiza corect conditiile.
coborare – se coboara versanti sau culoare inclinate sustinute, expuse. Este necesara o tehnica foarte buna de ski , control total al vitezei si al intoarcerilor. In caz de cadere accidentele pot avea consecinte fatale.
ex:
traversarea crestei Fagarasului, vf Negoiu cu plecare din Balea sau cab Negoiu, vf Moldoveanu cu plecare din Balea sau cabana Sambata, culoarul din vf Paltinu catre valea Balea, hornul negru E de steag catre valea Balea, varful Ciortea catre N spre lacul Avrig, versantul NV al vf Vaiuga.
TD: traseu de ski-alpinism foarte dificil, pante in jur de 45*
urcare – panta foarte inclinata, expusa, adeseori intrerupta de pasaje de mixt sau stancoase, este necesara o tehnica foarte buna de urcare la coltari si piolet.
coborare – se coboara versanti sau culoare inclinate sustinute, expuse, adeseori in zone punctate cu stanci sau deasupra unor formatiuni stancoase. Este necesara o tehnica exceptionala de ski , control total al vitezei si al intoarcerilor. In caz de cadere accidentele sunt fatale.
ex:
culoarele de pe versantul V intre vf Paltinu si Turnul Paltinului, culoare versantul E si V al vf Laita, culoare N din creasta Arpaselului.
ED: traseu de ski-alpinism extrem de dificil, pante sustinute in jur de 50*
pante si culoare foarte inclinate si expuse
doar pentru profesionisti cu experienta in astfel de coborari/ascensiuni
O alta cotatie utilizata este cea folosita pentru traseele de coborare:
S1: coborari usoare fara expunere si dificultati
S2 : pante largi care ofera posibilitati mari de manevra (in jur de 25°).
S3 : pante pana la 35° (echivalentul partiilor negre din statiunile de ski). Este necesara o tehnica buna de ski in orice conditii de zapada.
S4 : pante pana la 45°, daca expunerea e scazuta. Intre 30 and 40° daca sunt pasaje inguste sau sustinute. Este necesara o tehnica foarte buna de ski.
S5 : pante intre 45 si 50° daca expunerea e redusa. De la 40° in sus daca pantele sunt expuse. Tehnica perfecta de coborare. O foarte buna stapanire de sine devine esentiala.
S6 : Peste 50°. Deja la aceste inclinatii este foarte probabil pantele sa fie expuse. Doar pentru profesionisti cu experienta in astfel de coborari/ascensiuni
ski de tura in zonele de partie, in zone de platou, vai largi fara saritori si praguri inclinate, lipsite de pericole obiective gen: pericol de avalansa, pericol de cadere in gol, cu pante de maxim 25-30*.
Pentru o clasificare e nevoie sa fie luate in calcul toate detaliile legate de teren: altitudine, inclinatia pantei, diferenta de nivel, durata, expunere, dificultatea tehnica atat la urcare cat si la coborare etc…
Ski de tura e termenul generic folosit pentru a definii toate activitatile conexe, dar in principal termenul defineste si gradul de dificultate al unui traseu.
De exemplu despre o ruta care nu se afla in zona alpina, nu are pasaje expuse a caror trecere implica cunoasterea unor tehnici alpine spunem ca e ski de tura. Riscul de avalansa este comun tuturor sporturilor montane de iarna, atata vreme cat exista zapada, pante si conditii care pot determina aparitia acestui risc.
Atentie ! Si in cazul skiului de tura pot sa fie pasaje mai expuse sau zone cu pericol, dar acestea sunt scurte si pot fi trecute mai usor, iar acestea nu definesc caracterul general al turei. Si in masivele mai mari exista numeroase rute care pot fi clasificate ca si rute de ski de tura.
Ex: accesul la cabanele Suru, Barcaciu, Negoiu, Sambata, urcarea in creasta Fagarasului pe la Turnu Rosu, traversari in muntii Lotrului, Cindrel, Muntele Mic, Vladeasa etc
