"Adaptarea permanenta e conceptul cheie"

INTRO
Prima editie a acestui material a fost realizata in decembrie 2010. De atunci au mai fost facute completari si actualizari, atat pe baza experientei acumulate cat si pe baza evolutiei echipamentului.
√ Articolul ofera o suma de repere ce trebuiesc in calcul de cei care isi doresc sa practice skiul de tura si ski alpinismul.
√ Informatiile oferite pot sa acopere doar o parte din complexitatea acestor sporturi, fiind insa o structura teoretica pe care o consider esentiala.
√ Detaliile practice, chiar daca unele sunt amintite, pot fi deprinse doar in teren.
Skiul de tura si skiul alpinism au cunoscut o crestere si dezvoltare importanta in ultimii ani. Tot mai multi oameni incep sa inteleaga si sa caute experienta muntelui pe timp de iarna. Nu doar aglomeratia statiunilor de ski, sau costul unei sejur ne determina sa gasim o alternativa. Dincolo de partea lui utilitara skiul de tura a devenit unul din cele mai indragite si practicate sporturi de iarna.
De la schiorii experimentati ce doresc sa-si largeasca orizontul spre pantele salbatice si neamenajate pana la alpinistii care doresc sa gaseasca un mod optim de deplasare pe timp de iarna, cu totii ajungem mai devreme sau mai tirziu la aceste discipline.
Schiul off-piste si freeride-ul sunt probabil activitatea la care viseaza cei mai multi schiori. Ski alpinismul are si o puternica ramura competitionala fiind cel mai nou sport adaugat la Olimpiada de iarna.
Exista astfel cateva discipline distincte:
Schi de tura "Ski Touring"
Ski Off Piste & Freeride
Ski Alpinism "Ski Mountaineering"


Distinctia intre cele trei discipline se face prin tipul de activitate care este preponderenta si terenul pe care se desfasoara tura:
Schiul de tura presupune un teren mai putin complicat, fara dificultati care sa presupuna utilizarea de tehnici alpine, cu mai putine probleme privind riscul de avalansa. Este practic parcurgerea unui traseu pe skiuri, varianta de iarna a hiking-ului.
Ski off piste are ca tinta principala coborarea, practicantii cauta traseele si variantele care le ofera coborari cat mai lungi. De multe ori sunt utilizate mijloace de urcat pe cablu (cabine, gondole, telescaun), iar urcarea sau traversarea pe skiuri au ca scop sa ne duca in zone care ofera posibilitatile de coborare pe care le dorim. Partea de urcare este vazuta ca strict utilitara.
Freeride-ul este zona de aventura a schiului pe munte. Coborarile se fac in viteza , liniile alese au adeseori sarituri impuse. Practic in multe situatii coborari memorabile de freeride se fac pe trasee de alpinism cu dificultate moderata, pe pante de 40-50*. Accesul la aceste trasee presupune ca si in cazul ski alpinismului utilizarea tehnicilor alpine: catarare, rapel, amenajarea unor regrupari etc.
Siguranta e partea cea mai importanta in toate activitatile care se desfasoara outdoor, cu atat mai mult al celor ce isi au terenul in conditiile muntelui pe timp de iarna. Astfel nimic nu poate fi inlocuit de o scoala specializata, multa practica si experienta personala.
Pentru a ajunge acolo unde imaginatia si dorul de aventura ne mana e nevoie de multa experienta si cunostinte, atat teoretice dar mai ales practice. Drumul spre culmi incepe intotdeauna cu un prim pas. Important e sa fii perseverent si sa inveti.
Va invitam sa descoperiti alaturi de noi cele mai importante aspecte legate atat de tehnica cat si de echipament.
Atentie !!! Toate tehnicile prezentate necesita multa practica si experienta pentru utilizarea lor corecta ! Fiecare isi asuma responsabilitatea asupra modului in care intelege si practica sporturile montane !
Simpla parcurgere a unui material teoretic are doar rolul de va deschide ochii si a va da cateva repere legate de aceste activitati.
DESPRE ECHIPAMENT
Imbracamintea
Suprapantaloni din soft-shell sau Gore Tex / materiale similare – cand conditiile sunt severe. Pe dedesupt stretch din power dry/ lana merino subtiri.
Caciula, polar subtire/groasa in functie de conditii si o masca/cagula in caz de vreme rea.
E bine caciula sa nu fie f groasa ca sa auzi ce se petrece in jur, mai ales in cazul producerii unei avalanse, tocmai de asta pe munte NU e recomandat sa asculti muzica in casti pe durata turei…
Rezistenta la frig este ceva 100% personal. Unul din miturile legate de imbracaminte este ca hainele tin frigul in exterior, de fapt hainele functioneaza ca un izolator care pastreaza caldura produsa de corp.
Trebuie sa existe astfel o balanta intre respirabilitate si izolatie.
Pana la urma totul depinde de conditiile meteo, tipul de tura, durata si dificultatea turei, antrenamentul, experienta si caracteristicile organismului fiecaruia si nu in ultimul rand de stilul personal…
Dat fiind ca schiul de tura se poate practica din noiembrie pana tarziu in mai nu exista o singura varianta corecta de raspuns. Cuvantul cheie este adaptarea.
Claparii
Un lucru foarte important de care trebuie tinut cont este compatibilitatea intre clapari si skiuri si in mod evident intre clapari si legaturi.
Din start precizam ca Nu se recomanda utilizarea claparilor de partie pentru ski de tura.
Exista cateva criterii general valabile: claparul/bocancul de ski de tura/ski alpinisim trebuie sa suporte doua functii de baza, urcarea si coborarea.
Pentru majoritatea claparilor diferenta intre cele doua stari e facuta de blocarea unei clape la majoritatea modelelor sau de switch-ul din spate la cele mai vechi.
Totul depinde de ce tura isi doreste fiecare sa faca: Race, Ture de traversare tehnice, All mountain, Ski Off piste, Freeride sunt activitatile cele mai frecvente.
Majoritatea producatorilor au o gama variata de modele care acopera toate zonele de activitate: de la race, la all mountain si pana la freeride.
Desigur e o diferenta uriasa intre un clapar de race, care cantareste undeva la 510gr (de ex Pierre Gignoux) si unul de freeride, care are in jur la 1800gr.
Desi teoretic sunt construiti cu scopul de a servi atat la urcare cat si la coborare modelele s-au specializat in asa mod incat au devenit “specii” diferite.
Inainte de achizitia unei perechi de clapari trebuie sa avem o imagine foarte clara asupra tipului de tura pe care dorim sa o facem cel mai des. Oricum un model “all in wonder” inca nu exista.

De regula producatorii ofera informatii specifice despre fiecare model, ceea ce ne ajuta sa ne cumparam echipamentul in functie de ce ne dorim sa facem.
Cel mai important e sa gasim un model potrivit pentru tipul nostru de picior. E bine de stiu ca acesta se poate termoforma pentru o compatibilitate ridicata cu piciorul.
Un alt element important este interiorul claparului.
Pentru acelasi model exista de regula mai mule variante de interior.

Unele modele sunt mai subtiri, gandite pentru efort sustinut, altele asigura un comfort termic mai ridicat. Comfortul termic este un alt element important de care trebuie tinut cont. Un interior care asigura protectie termica mai ridicata este mai greu si probabilitatea sa transpiri masiv in conditii de efort sustinut este mare. In aceste conditii o sa avem picioarele ude intreaga zi, deoarece constructia claparului nu permite o ventilatie suficienta pentru uscarea lor pe timpul turei.
Uscarea trebuie facuta intr-un loc bine ventilat prin scoaterea ciorapului interior. Acesta nu trebuie pus direct pe sursa de caldura. In mod normal el se va usca la temperatura camerei in 5-6h, daca temperatura din camera este peste 12-14 *C.
Un alt element important pentru alegerea claparului este flexul:
60-80 – moale / 85-100 – mediu / 110-120 rigid / 130+ foarte rigid.
Pentru incepatori se recomanda un clapar mai moale, in vreme ce nivelul expert presupune un clapar foarte rigid.

Schiurile de tura

Alegerea unor schiuri nu e deloc usoara.
Punctul de plecare este nivelul fiecaruia si ce isi propune sa faca:
Tura, freeride, traversare, race sau ski alpinism cu tot ce presupune…
Ceea ce este insa comun modelelor de skiuri de tura este faptul ca acestea sunt semnificativ mai usoare decat cele de ski alpin.
√ Lungimea skiului este legata atat de statura skiorului, cat si de tehnica si scopul pentru care a fost cumparat.
√ Daca vorbim de greutate, schiurile foarte usoare prezinta avantaje evidente la urcare insa in conditii de zapada dificila, crusta, zapada grea, ele pot deveni un cosmar. Un schi de race are in jur de 600gr, iar unul de freeride de la 1700gr in sus.√ Un ski lung ofera mai mult echilibru la coborare, mai ales in conditii de viteza, dar e mai greu de manevrat la urcare. Daca pentru race 164 e o lungime aproape standard, pentru freeride 180 e un minimum.
√ Desigur alegerea lungimii skiului depinde si de inaltimea si greutatea skiorului.
√ In general la alegerea lungimii schiului se calculeaza (L-inaltimea skiorului) – 10cm.
Pentru o perioada indelungata, 70mm la mijlocul schiului a fost dimensiunea comuna atat la skiurile de tura cat si cele de ski alpin.
√ Un ski mai mic de 70mm la mijloc e mai specializat pe speed touring sau race.
√ Daca distanta la mijlocul schiului este intre 75 si 85mm vorbim de all mountain ski.
Un ski lat peste 100mm la mijloc prezinta avantaje majore in conditii de zapada mare, sau zapada dificila. Peste 100mm intram pe domeniul freeski-ului sau freeride-ului.
√ In cazul in care scopul utilizarii e clar precizat, race/speedtouring sau freeride, alegerea e relativ simpla. Exista desigur si varianta unui schi all mountain, care e alegerea potrivita pentru cei la inceput de drum.
√ E important de retinut ca majoritatea producatorilor au o gama variata de modele, specializate pentru diverse utilizari.
Alegerea betelor de ski, depinde la fel ca si in celelalte cazuri, de tipul de activitate. Pentru race se recomanda bete lungi, ne-telescopice. In rest betele telescopice sunt foarte utile, iar ajustarea se realizeaza in functie de inaltime, teren si activitate.


Legaturile de tura
Legaturile in puncte tip TLT Dynafit sunt compatibile cu majoritatea claparilor de tura de dupa 2000.
Au specific modul de prindere a claparului in fata cu cele doua mici orificii si o prindere cu tija/bare in spate. Acest design a fost preluat in prezent de majoritatea producatorilor: ATK, Diamir, LaSportiva etc.
Pentru conditii de zapada dificile trebuie considerata achizitia unor coltari compatibili cu legatura de tura. De asemenea trebuie avut in vedere ca in majoritatea statiunilor de ski ski stopperul e obligatoriu, iar incepand cu 2021 si la race e obligatoriu sa ai ski stopper.


Pieile de foca
Cele din mohair sunt mai performante, aluneca foarte bine insa se uzeaza mai repede.
Studiile arata ca pieile sintetice aluneca mai bine in conditii de zapada cu temperatura mai ridicata, peste 3*C, iar cele de mohair aluneca mai bine in conditii de zapada cu temperatura mai scazuta, sub 3*C.
√ E recomandabil sa luati piei mai late pe care apoi sa le ajustati in functie de schiuri.
Cand se ajusteaza pieile de foca se taie a.i sa ramana cantul descoperit (cam 2mm pe fiecare parte).
In cazul setup-ului de race, pieile de foca nu acopera intreaga lungime a skiului si nu sunt prinse in partea din spate.
√ O idee practica este sa aveti o pereche de foci de rezerva, taiate mai scurt decat skiul si fara prindere la spate (indiferent de prinderea din varful skiului)

Kitul de avalansa
Tranceiver-ul de avalansa e important sa aiba minim 2 antene (majoritatea echipamentelor actuale au 3 antene) si sa aiba functiile de baza: cautare, marcare, emisie.
√ Distanta minima de receptie a semnalului este 40m pentru majoritatea echipamentelor.
Atentie la bateriile de la tranceiver, nu le utilizati pina la epuizare! Bateriile din tranceiver se schimba la inceputul fiecarui sezon !
√ Verificati functionalitatea tranceiverelor, atat emisie cat si receptie inainte de a pleca in tura!
Daca nu aveti experienta cu utilizarea acestor dispozitive, gasiti timpul necesar pentru a face cursuri specializate apoi faceti exercitii periodice pentru a fi siguri ca voi si ceilalti membrii ai echipei stiu sa le utilizeze optim.
Nu se recomanda utilizarea unor dispozitive vechi, mai ales daca nu aveti la dispozitie informatii certe despre istoricul utilizarii lor.
√ Lopata de zapada se recomanda sa fie din metal, in situatii reale lopata din material plastic poate sa cedeze sau pur si simplu sa nu fie functionala in cazul zapezii mai dure.
√ Sonda de avalansa are intre 230-300cm, din aluminiu sau carbon.
Sondele care au sub 200cm nu sunt practice si nu se recomanda utilizarea lor.
Atentie: kitul de avalansa trebuie sa fie in dotarea fiecarui membru al echipei ! La fel si know-how-ul de utlizare !

Alte echipamente necesare


√ Casca este un element esential pentru ski-ul de tura, indiferent de tipul de activitate, nivelul practicantior sau dificultatea turei. Exista o multitudine de modele, ajustate pentru fiecare activitate in parte.
Un criteriu important este desigur greutatea: de exemplu o casca de ski alpinism orientata spre race are 270gr, in vreme ce una pentru ski off piste / freeride are 400gr.
Nu se recomanda utilizarea unei casti de bicicleta. Un compromis rezonabil este utilizarea castii de alpinism.


Pentru ture care presupun bivuac se recomanda rucsac clasic de alpinism de 35-45L, cele mai multe modele de data mai recenta au si sistemul de prindere rapida pentru skiuri. Toate cele necesare de pus in rucsac pentru o tura de 1 zi , 8-12h, n-ar trebui sa depaseasca 9-10kg.

Un alt lucru important este ca ansamblul format de balon si victima e mult mai mare astfel devenind mai vizibil si mai usor de reperat si salvat.
Airbag-ul are si rol de protectie a capului si spatelui.
Dezavantajul este greutatea, iar o parere strict personala e ca se justifica pentru ski off piste sau freeride, dar mai putin pentru ture lungi si ski-alpinism.


√ Pentru race sau ture rapide (speed touring) se recomanda rucsacii special conceputi pentru curse: 20L.
Acestia au compartiment special pentru coltari, care pot fi accesati foarte rapid, precum si prindere pentru piolet si pentru sonda si lopata.
Atentie: nu se recomanda utilizarea rucsacului de race pentru utlizare frecventa intrucat materialele din care sunt construiti sunt usoare dar nu rezista la uzura indelungata.
De asemenea acestia nu sunt conceputi pentru a fi ultizati cu skiuri grele sau late.


√ Ochelarii de soare sunt un accesoriu care nu trebuie sa lipseascaa din echipament. Protectia ochilor impotriva soarelui, vantului sau zapezii este esentiala pentru siguranta voastra. E recomandata sa aveti o lentila de factor minim 3. Exista modele de ochelari la care ac lentila are de la factor 2 pana la 4. Pentru ture la altitdine (peste 400m) se recomanda lentila cu protectie factor 4.
In functie de conditiile meteo si de zapada la care ne asteptam ochelarii de ski se pot dovedi esentiali.

√ Fie ca incepem tura dimineata devreme cand inca e intuneric, o avem preventiv sau in caz de urgenta lanterna frontala trebuie sa fie la noi. Schimbati bateriile periodic chiar daca o utlizati rar, mai ales cand sta mult timp in frig, bateriile de rezerva trebuie tinute intr-un buzunar la caldura.


Pentru race se recomanda aceleasi solutii ca si in cazul alergarii montane: flasc sau bidon (asa cum am precizat nu pentru lichide la temperaturi ridicate).



√ Kitul de prim ajutor si kitul de reparare si intretinere sunt elemente foarte folositoare in turele pe skiuri.
Un Kit de prim ajutor minimalist este obligatoriu. Exista nenumarate variante de kituri de prim ajutor pentru munte care poti fi achizitionate din magazinele de specialitate.
La acestea se pot adauga elementele specifice fiecaruia in functie de necesitati.
Ceara pentru skiuri si foci se alege in functie de tipul de zapada pe care ne asteptam sa-l avem si conditiile meteo prognozate. Exista variante atat pentru zapada cu temperatura scazuta cat si pentru temperaturi ridicate.
Kitul de reparare este in principal pentru pieile de foca, betele de ski sau haine.
Power tape, cordon elastic, cateva bride de plastic pot fi de mare ajutor.
Echipament aditional pentru ture de Ski Alpinism




√ Pentru toate turele din zona inalta, alpina, sunt necesari coltarii potriviti pentru clapari. In special in lunile de iarna, dar si primavara multe pe multe pante zapada poate sa fie tare si inghetata, astfel pante care in mod normal nu pun probleme pot devenii periculoase. Colatrii trebuie verficati si ajustati acasa.
De asemenea pentru pasajele mai delicate se recomanda utilizarea unui piolet usor de ski alpinism.
Pentru turele care includ pasaje tehnice care implica utilizarea tehnicilor alpine, este necesar sa avem o coarda pentru asigurare si ham, precum si cateva elemente de protectie: lonje, carabiniere, protectii mobile sau pitoane de gheata/stanca, pe care le alegem in functie de tipul de pasaj pe care trebuie sa-l trecem.
In cele mai multe situatii o coarda de minim 15m poate fi suficienta, dar asa cum am precizat tipul de echipament va fi ales in functie de caracteristicile turei.
Hamul de ski alpinism este cea mai buna alegere, iar pentru coarda, o semicoarda de minim 7mm. Exista situatii cand tura impune rapel, in aceste conditii se o semicoarda pentru ski alpinism de 6mm. Exista pe piata o multitudine de solutii pentru aceste situatii.
Despre Tehnica
Dincolo de aspectul utilitar, skiul de tura a devenit unul din sporturile montane cele mai indragite, numarul practicantilor fiind in continua crestere.
Viteza de deplasare este incomparabil mai mare, in special in conditii de zapada mare. Modul in care se utilizeaza energia este mult mai eficient datorita caracterului ritmic al miscarii. Combinata cu o tehnica buna de ski, orice coborire devine mult mai usoara, mai eficienta si desigur mai distractiva.
Deplasarea in sus pe skiuri presupune invatarea unui nou stil de mers: mersul pe skiuri utilizind piei de foca.
Deplasarea pe orizontala, panta mica si medie
La tehnica de miscare urmarim doua elemente de baza: pozitia trunchiului si pozitia picioarelor.In timpul deplasarii pozitia torsului ramine relativ neschimbata. Spatele drept, usor aplecat in fata (in functie de panta sau pentru a putea castiga in viteza la urcare ne putem apleca si mai mult), umerii drepti.
O buna tehnica de utilizare a betelor de ski poate prelua pana la 20% din efort pe urcare.

Presupunem ca plecam cu piciorul drept.
Aceasta miscare ne determina sa indoim glezna in fata si sa ridicam calcaiul,

Se puncteaza cu betele alternativ la fiecare pas.
In cazul in care avem nevoie de viteza se poate fac pasul de ski fond, pas in care bratele au un rol important la propulsie.
Pe teren dificil, panta cu inclinatie mare, betele se pot utiliza pentru autoasigurare, se plaseaza sub skiul din vale, astfel incit skiul sa nu alunece lateral pe panta, e o metoda foarte buna mai ales atunci cind trebuie executat miscarea de intoarcere…Aceeasi metoda o putem folosi cand vrem sa ajutam pe cineva.

- Greseli frecvente, probleme si solutii G, P, S:
Tehnici pentru schimbarea de directie
Probabil fiecare dintre voi a observat pe munte zig, zag-urile pe care cei care practica skiul de tura le lasa in urma pe pante.
De asemenea pe teren usor se pot observa curbe largi si frumos desenate.
Exista astfel urmatoarele tehnici fundamentale pentru intoarcere:
Intoarcerea prin pas adaugat
Este utilizata pe teren orizontal sau cu inclinatie mica pana la inclinatie medie.
Aceasta tehnica e foarte simpla si se realizeaza cu minim de efort.
Acest tip de schimbare de directie se realizeaza prin schimbarea orientarii fiecarui ski, putin cite putin cu fiecare pas, inspre noua directie dorita.
Practic skiurile formeaza alternativ forma literelor A si V, de aceea aceasta tehnica poate fi denumita si V A V.
Se incepe cu deschiderea skiului catre directia pe care dorim sa ne deplasam in continuare.
Se realizeaza astfel o curba relativ larga, aceasta tehnica nefiinda optima pentru o schimbare de directie brusca, necesara pe o panta inclinata.
Sunt doua tehnici care pot fi utilizate pentru intoarcere in teren inclinat, prin care directia se poate schimba brusc la un unghi mic.
Tehnica de intoarcere clasica si tehnica “Kick-Turn” care este utila atunci cand panta este inclinata sau conditiile de zapada sunt dificile.
Folosind aceste tehnici rezulta urme in forma de zig-zag.
Preliminar trebuie sa se bata o urma mai accentuata, o mica platforma care sa permita skiorului sa nu alunece in spate, sau lateral pe timpul executarii acestei manevre.
Skiul trebuie sa fie cat mai aproape de o linie orizontala (un unghi cat mai mic fata de orizontala). Intoarcerea trebuie gindita in asa fel incit sa se profite de configuratia terenului, de exemplu alegeti ca loc de intoarcere o zona mai putin inclinata.


( in cele ce urmeaza: unghiul de deplasare este unghiul pe care linia de deplasare o face cu o linie orizonatla de traversare a pantei).
Piciorul stang va fi asezet de-a lungul acestei linii de deplasare.
Coada skiului o sa ramana jos, astfel ne permite sa intoarcem usor si al 2-lea picior, cat mai aproape de primul, pivotand aproape de glezna piciorului stang.
- Greseli frecvente, probleme si solutii G, P, S:
S: Solutia este sa puneti piciorul sting pe noua directie la un unghi accesibil voua si sa bateti usor o mica platforma care sa ajute sa va pastrati echilibrul.
Tehnica de deplasare in conditii dificile
Terenul este cel mai important factor care genereaza dificultati.
De asemenea conditiile in care ne deplasam devin dificile datorita morfologiei schimbatoare a zapezii si a conditiilor meteo.
Se tin skiurile la un unghi mai mic.


Probleme:
Pe zapada inghetata sau tare pieile de foca nu fac priza buna, se poate aluneca in lateral, sau in spate.
O alta recomandare este sa va ajutati cu batul de ski si plasand-ul spre vale sa blocati skiul sa alunece lateral in timpul traversarilor.
Probleme:
se prinde zapada pe pieile de foca, dupa fiecare 2,3 pasi se aduna zapada si baterea urmelor devine epuizanta.
Recomandari:
In mod normal in functie de conditiile meteo pe care le estimam trebuie sa avem pregatit echipamentul de la cabana: ceara trebuie aplicata pe foci, atunci cand acestea sunt uscate.
Reactiv s-ar putea ca aceasta solutie sa nu mai functioneze.
Oricum daca suntem pe munte si ni se intampla asa ceva se utilizeaza ceara pentru foci.
Inainte de a aplica ceara se curata pieile de zapada si in cazul in care acestea incep sa se ude se curata pe cat posibil de apa. Inainte de a plica ceara focile trebuie lasate sa se usuce. O solutie este utilizarea focilor de rezerva (ceruite desigur) pana cand focile se usuca agatate de rucsac (de ex)


Tranzitiile
Tranzitia la ski de tura si ski alpinism inseamna schimbarea tehnicii de deplasare si echipament in functie de configuratia terenului.
Aplicarea tacticii potrivite la momentul si locul potrivit, anticiparea parcursului si planificarea bazelor in care se fac tranzitiile, in special in ture mai dificile, inseamna in mod evident timp economisit si un nivel redus de surprize neplacute, mai putin stres si mai multa siguranta.
Prea multe pauze sau tranzitii te incetinesc si pot sa-ti afecteze siguranta.
Astfel apar trei coordonate pe baza carora se pot lua deciziile:
Eficienta, Viteza, Siguranta…
La fel in cazul urcarii unui culoar ingust si inclinat pe care mersul pe skiuri nu e eficient, pe jos se poate cistiga un timp pretios.

Cel mai important lucru este alegerea unei baze (eventual crearea unei platforme) potrivite (comode si sigure) pentru aceasta tranzitie. In acest caz anticiparea dificultatilor si alegerea dinainte a bazei este esentiala.


Ideal e sa fie infipte in zapada (daca conditiile permit)
Nu intrati in zone dificile care pot determina retrageri riscante, fara echipament corespunzator.
Folositi eficient echipamentul, de ex in cazul in care aveti o portiune scurta de deplasare pe bocanci, prindeti betele intre spate si rucsac si urcati folosind schiurile pe post de sprijin.
Pentru urcarile tehnice prindeti intotdeauna skiurile pe rucsac, in asa fel incat sa nu va incomodeze la urcare.
Luati deciziile bazindu-va pe propria judecata cu capul limpede, nu urmati alte urme doar pentru ca le observati in teren.

Tehnici de alpinism aplicate in ski alpinism
De aceea ma voi rezuma la a prezenta citeva tehnici de alpinism, utilizate preponderent la ski-alpinism.
Practica este singurul mod in care cele expuse la modul teoretic mai jos pot fi aplicate corect.


Sa sti cind si unde este necesar sa se utilizeze protectii, in mod optim, este ceva ce tine de experienta.
Consideratii generale: Orice protectie trebuie sa fie dimensionata astfel incit sa reziste la eventualele forte care-i sunt aplicate.
Morfologia zapezii dicteaza modul in care se construiesc acestea.
Cel mai adesea o sa asiguram din zapada, dupa ce facem o cavitate in care sa avem stabilitate cat mai buna, dar si in aceste situatii o sa avem nevoie de o ancora in care sa ne asiguram.
Pe post de ancore de zapada se pot folosi: “snow pickets”, skiurile din dotare, pioletul, betele de ski, dar in caz de nevoie (daca experienta in alpinism te ajuta) o mare parte din echipament poate fi de ajutor la construirea unei ancore in zapada.
Oricum o suma minima de echipament dedicat alpinismului trebuie avut in considerare.
Echipamentul utilizat in turele alpine de iarna va fi utilizat si in turele de ski alpinism.


Atentie: luati in calcul faptul ca rezistenta unei ancore T de zapada este determinata de presiunea pe zapada din fata ei, deci nu va deplasati prin fata ei cind o construiti pentru ca veti compromite rezistenta ancorei.

Conditiile de zapada necesare sunt zapada firn, sau zapada consolidata cu coeziune buna.
Pentru a realize acest tip de ancora se plaseaza unul sau ambele schiuri in lipite unul fata de altul, inclinate la 10-15* fata de verticala spre deal.
Avind o suprafata mai mare de contact cu zapada, insemna automat o rezistenta mai mare.
Acest tip de ancora functioneaza cel mai bine in zapada tare si consolidata.
Dupa ce se alege locul de constructie al ancorei si se deseneaza profilul pe teren, incepe partea de excavatie.
Diametrul depinde de structura zapezii: 1,5m-2m.

Muntele prezinta multe oportunitati de a ne asigura. Protectii in zapada, stanca sau gheata sunt cele mai frecvente tipuri de protectii utilizate.
Profilul si denivelarile intalnite sunt cele mai usor de utilizat pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor.
In general la baza peretilor sau in preajma grupurilor mari de bolovani se formeaza adevarate transee de zapada.
Si aceste profile se pot utiliza pentru amenajarea regruparilor.
Un tip de asigurare este in spatele unei creste inzapezite presupunind ca celalalt coechipier este pe partea cealalta. Pentru aceste tipuri de regrupari naturale, in unele cazuri este necesar un minim de amenajare. Consolidati platformele naturale batand bine zapada pentru a va asigura o protectie mai buna.
Atentie !!! Toate tehnicile alpine necesita multa practica si experienta pentru utilizarea lor corecta ! Simpla parcurgere a unui material teoretic are doar rolul de va deschide ochii si a va da cateva repere legate de aceste activitati.
Tehnica de coborare

Luati in calcul faptul ca echipamentul pentru ski de tura are caracteristici determinate de un compromis intre a fi usor de manevrat la urcare si usurinta de utilizare la coborare.
De exemplu claparii de tura nu ofera acelasi suport ca cei de partie, iar legaturile de tura sunt de asemenea mai fragile si nu suporta fortele ca si cele de ski alpin.
O tehnica eficienta si corecta de ski ne poate ajuta sa dozam eficient energia necesara unei ture lungi.
Considerand ca in general petrecem cam 80% din timp pe urcare si doar 20% pe coborare.
Utilizarea unui echipament mai greu (util insa pentru coborare) va insemna un efort mai mare per ansamblu.
Desigur decizia se va lua in functie de configuratie terenului, durata si complexitatea turei sau pregatirea fizica si tehnica a skiorului.


Skiorul care deschide drumul:
Cel care face primul urme este persoana care isi asuma cele mai multe riscuri, de aceea ruta aleasa trebuie sa fie una care in care sa primeze siguranta.
Sfaturi pentru coborari in zone necunoscute sau putin cunoscute:
-coborati un singur schior alegand tot timpul zone din care sa observe o posibila continuare
-opririle trebuie facute doar in zone sigure. Trebuie luat in calcul ca simpla trecere a unui schior chiar intr-o zona cu potential de avalansa nu inseamna automat declansarea unei avalansei.
Aceasta se poate produce si la al doilea sau al treilea schior.
-la coborare impactul pe care il aducem asupra zapezii trebuie sa fie cat mai mic, de aceea trebuie sa evitam caderi/sarituri un stil brutal care inseamna forte mari aplicate asupra startului de zapada.
Alegerea rutei, Siguranta vs Pericole
Deciziile se iau in mod dinamic avind grija sa gasim un echilibru intre atributele enumerate mai sus.


Alegerea rutei: Siguranta
- Intotdeauna fiti echipat corect si complet, sa aveti kitul de avalansa la voi si sa stiti sa-l folositi corect.
- Idetificati si localizati zonele potential riscante, fie ca vorbim de riscul de avalansa sau alte riscuri: cadere in gol, ratacire, etc
- In zonele cu potential de risc pastrati distanta, un grup aflat in acelasi timp intr-o zona inseamna un impact mare asupra zapezii, e important sa nu fie mai mult de 1 persoana expusa in zona de risc daca riscul se materializeaza vor exista mai multi salvatori si o singura victima.
- Studiati cu atentie traseele pe care doriti sa le abordati, identificati zonele sigure de pe versanti si eventualele zone de exit, pe care sa le folositi in caz de necesitate.
- Incepeti ziua cu turele mai putin complicate, unde pantele in care pot sa apara probleme sunt scurte, observati cu atentie semnele din zonele problematice, daca observati semne de instabilitate, evitati pantele similare.
- Nu traversati niciodata pantele deasupra altor persoane sau grupuri, in aceeasi idee opriti intotdeauna mai jos de partenerii de tura (niciodata deasupra lor).
- Testati terenul inainte de a incepe sa-l abordati, daca sunteti pe skiuri efectuati un “ski cut” cat mai sus, aproape de o zona sigura. Daca e sa se rupa ceva, e mai bine sa fiti deasupra decat sub placa fracturata.
- Daca terenul ofera aceasta posibilitate, e mai bine sa testati stabilitatea pantei fara sa intrati pe ea, de ex- efectuati testul cornisei.
- Evaluati tot timpul posibilele consecinte daca se produce o avalansa: zone de saritori, capcane ale terenului unde puteti fi ingropati adanc. Alegeti ruta si luati decizii bazate pe aceste evaluari. Nu va bazati pe noroc
- Stabiliti planul de tura si tactica din teren si comunicati permanent cu echipa. Respectati planul pe care l-ati facut impreuna cu colegii de tura.
- Evitati sa luati decizii pripite, faceti pauza inainte de punctele critice din teren si reevaluati. Discutati optiunile si deciziile cu colegii de tura.
- Adaptativa tactica si comportamentul permanent la conditiile din teren. Fiti atenti la eventualele schimbari.
Riscurile pe munte sunt un subiect amplu si nu poate fi tratat la modul sumar. Ele se pot modifica de la o ora la alta si e nevoie de multa educatie si experienta ca sa poata fi identificate corect si mai ales sa avem un raspuns corect in cazul in care acestea se materializeaza.
Terenul, tipul de zapada, conditiile meteo si facturul uman sunt factorii cheie de care trebuie sa tinem cont atunci cand ne alegem traseul.
Avalansele, frigul, epuizarea, riscul de cadere in gol,caderi de gheata sau pietre sunt cateva din riscurile ce pot sa apara pe munte.
Studiul teoretic dublat cu educatia practica sunt singurele solutii viabile.
Ruta de urcare, siguranta, eficienta si efort
- Priviti in perspectiva, anticipati ruta pe care o veti urma, nu va uitati doar la citiva metri in fata.
- Incercati sa castigati inaltime prin traversari ascendente, evitati pe cat posibil urcusul pieptis.
- Utilizati eficient tehnica de intoarcere, evitati pe teren usor sau mediu sa efectuati "Kick turn", in aceste zone e de preferat intoarcerea clasica sau A V A turn pe panta mica.
- Alegeti dinainte locul de intoarcere, profitind de configuratia terenului.
- Castigati inaltime, daca panta scade si zona e mai putin dificila profitati de asta, ajustind permanent unghiul de deplasare.
- Daca sinteti obligati sa traversati zone expuse unor pericole obiective: caderi de pietre, zapada, etc alegeti citeva zone protejate in care sa va regrupati daca e posibil cit de cit apropiate, iar intre aceste check-point-uri miscativa cit mai repede cu putinta, unul cite unul.
- Si nu in ultimul rand desenul urmelor pe care le faceti este propria voastra creatie, la fel si la coborire, imbinati deci utilul cu esteticul...
Avand in vedere ca atat conditiile meteo cat si cele de zapada variaza mult si pe parcursul unei zile, nu putem discuta de o ruta permanenta.Exista o serie de intrebari care vi le puteti pune in momentul in care alegeti o linie pentru ruta voastra.
1.1 Sunt in siguranta acum?
1.2 Voi fi in siguranta unde ma voi deplasa?
1.3 Daca nu, pe unde pot sa merg ca sa fiu in siguranta?
2.1 Linia urmata a fost eficienta? (efort/distanta/timp)
2.2 Unghiul liniei pe care am mers a fost constant ?
2.3 Nu cumva am facut prea multe intoarceri, am ales corect?
2.4 Care e varianta optima in continuare?
Daca pana acum ati reusit sa raspundeti satisfacator la aceste intrebari, puteti trece mai departe si sa va concetrati asupra vitezei:
3.1 Am mers intr-un ritm optim pentru mine si conditiile de pe ruta?
3.2 Imi permit sa merg mai repede, tehnica si conditia fizica imi permit asta?
Daca treceti prin toate aceste intrebari, se poate observa de pilda ca, cea mai directa ruta, nu e si cea mai sigura, iar cea mai rapida linie intre doua puncte nu e si cea mai eficienta.De cele mai multe ori ruta va fi determinata de intrebarile legate de siguranta.Oricum in cazul in care aveti ezitari alegeti ruta cea mai sigura.
Feedback: in timpul pauzelor sau dupa tura reflectati si discutati cu coechipierii despre ruta aleasa, daca ar fi sa va deplasati in zona respectiva ati face la fel? Ce ati schimba?Cu timpul exercitiul de a alege o linie sau alta va deveni automantism, dar pana atunci incercati sa puneti in balanta cat mai bine argumentele voastre.


Consideratii legate de unghiuri si efort:
La ritm constant, pe unghi mic sunt angrenate grupe musculare mari care pot suporta efort pe timp indelungat.
In conditii dificile de zapada si teren sunt angrenate grupe musculare mai mici, pentru echilibrare si tractiune, care obosesc mai repede.
Mentinerea unui ritm de miscare si unghi de deplasare constant permit si un ritm cardiac relativ constant.
Ruta cu un unghi mare.
Eficienta in zone inguste.
Efortul creste semnificativ, lungimea pasilor scade.
Se utilizeaza grupe musculare mai rar utilizate pentru a ne echilibra, inseamna efort suplimentar.
O ruta la un unghi optim inseamna castigarea de altitudine si distanta pastrand un nivel acceptabil de efort, adica o linie nici prea directa nici prea ocolitoare.
Ruta de coborare: bucurie in siguranta
- Ruta se alege acasa atunci cand se face planul turei si se adapteaza pemanent in functie de cum evolueaza condtiile din teren
- Fie ca sunteti intr-o tura ghidata sau una independenta rezistati tentatiei de a urma orbeste niste urme: observa si fii atent permanent in jur
- Comunicarea si transparenta in interiorul grupului este esentiala, adaptati ruta la abilitatile fizice si tehnice ale participantilor
- Cel mai important e sa intelegem terenul si riscurile pe care acesta le presupune, sa intelegem care sunt zonele de avalansa
- Faceti o recunoastere detaliata a zonei in care faceti tura, verificati in teren validitatea observatiilor facute acasa, observati orice modificari aparute in timp real
- Evitati capcanele care apar in teren: zone de acumulare convexitati sau vai adanci, zone expuse care pot genera caderi in gol
- Incercati sa va imaginati potentialele probleme si consecintele acestora
- Stabiliti o tactica de deplasare si asigurativa ca toata echipa a inteles ce are de facut si care sunt directiile de deplasare, zonele sigure si zonele cu pericol
- Alegeti zone protejate in care sa va regrupati daca e posibil cit de cit apropiate, iar intre aceste check-point-uri miscativa cit mai repede cu putinta, unul cite unul.