material realizat de Adrian Valean, editia III
INTRO
Prima editie a acestui material a fost realizata in decembrie 2010. De atunci au mai fost facute completari si actualizari, atat pe baza experientei acumulate cat si pe baza evolutiei echipamentului.
Articolul ofera o suma de repere ce trebuiesc in calcul de cei care isi doresc sa practice skiul de tura si ski alpinismul.
Informatiile oferite pot sa acopere doar o parte din complexitatea acestor sporturi, fiind insa o structura teoretica pe care o consider esentiala.
Detaliile practice, chiar daca unele sunt amintite, pot fi deprinse doar in teren.
Skiul de tura si skiul alpinism au cunoscut o crestere si dezvoltare importanta in ultimii ani. Tot mai multi oameni incep sa inteleaga si sa caute experienta muntelui pe timp de iarna. Nu doar aglomeratia statiunilor de ski, sau costul unei sejur ne determina sa gasim o alternativa. Dincolo de partea lui utilitara skiul de tura a devenit unul din cele mai indragite si practicate sporturi de iarna.
De la schiorii experimentati ce doresc sa-si largeasca orizontul spre pantele salbatice si neamenajate pana la alpinistii care doresc sa gaseasca un mod optim de deplasare pe timp de iarna, cu totii ajungem mai devreme sau mai tirziu la aceste discipline.
Schiul off-piste si freeride-ul sunt probabil activitatea la care viseaza cei mai multi schiori. Ski alpinismul are si o puternica ramura competitionala fiind cel mai nou sport adaugat la Olimpiada de iarna.
Exista astfel cateva discipline distincte:
Distinctia intre cele trei discipline se face prin tipul de activitate care este preponderenta si terenul pe care se desfasoara tura:
Schiul de tura presupune un teren mai putin complicat, fara dificultati care sa presupuna utilizarea de tehnici alpine, cu mai putine probleme privind riscul de avalansa. Este practic parcurgerea unui traseu pe skiuri, varianta de iarna a hiking-ului.
Schiul off piste are ca tinta principala coborarea, practicantii cauta traseele si variantele care le ofera coborari cat mai lungi. De multe ori sunt utilizate mijloace de urcat pe cablu (cabine, gondole, telescaun), iar urcarea sau traversarea pe skiuri au ca scop sa ne duca in zone care ofera posibilitatile de coborare pe care le dorim. Partea de urcare este vazuta ca strict utilitara.
Freeride-ul este zona de aventura a schiului pe munte. Coborarile se fac in viteza , liniile alese au adeseori sarituri impuse. Practic in multe situatii coborari memorabile de freeride se fac pe trasee de alpinism cu dificultate moderata, pe pante de 40-50*. Accesul la aceste trasee presupune ca si in cazul ski alpinismului utilizarea tehnicilor alpine: catarare, rapel, amenajarea unor regrupari etc.
Toate aceste sporturi inseamna o imbinare a mai multor discipline: tehnica de urcare pe schiuri, tehnica de coborare in afara partiilor, tehnica de coborire pe diferite tipuri de zapada, cunostinte despre morfologia zapezii, pericole obiective cum sunt avalansele, masuri de siguranta si salvare. In plus pentru ski-alpinism trebuie considerata amenajare unor protectii in medii diverse cum ar fi zapada, stanca, gheata, manevre de coarda, tehnici de asigurare, tehnica de coltari si piolet, bivuac planificat sau de urgenta, alegerea unui traseu optim, tactica de abordare a unor trasee sau zone dificile si complexe.
Ski alpinism-ul reprezinta de fapt practicarea alpinismul clasic in care au fost introduse skiurile pentru a facilita parcurgerea mai rapida si mai eficienta a traseelor.
Despre gradele de dificultate si clasificarea traseelor de ski alpinism exista acest articol.
Exista, asa cum am precizat si o latura puternic competitionala care s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani. Un articol care explica cu mai multe detalii acest aspect poate fi gasit aici.
Siguranta e partea cea mai importanta in toate activitatile care se desfasoara outdoor, cu atat mai mult al celor ce isi au terenul in conditiile muntelui pe timp de iarna. Astfel nimic nu poate fi inlocuit de o scoala specializata, multa practica si experienta personala.
Pentru a ajunge acolo unde imaginatia si dorul de aventura ne mana e nevoie de multa experienta si cunostinte, atat teoretice dar mai ales practice. Drumul spre culmi incepe intotdeauna cu un prim pas. Important e sa fii perseverent si sa inveti.
Va invitam sa descoperiti alaturi de noi cele mai importante aspecte legate atat de tehnica cat si de echipament.
Imbracamintea trebuie adaptata la conditiile meteo, tipul de tura, ritmul pe care ti-l propui, perioada din sezon, etc.
Outer layer – Hardshell, Gore tex sau similar, Soft-shell, sunt multe optiuni.
Inner layer – Bluza de corp, lana, Power-Dry, (in nici un caz bumbac!) si un polar subtire sau mediu e de ajuns si pe frig, daca te misti bine.
Pufoaica subtire/primaloft (minim 350gr), la indemina in rucsac pentru ture de o zi, sau pufoaica/primaloft pentru ture de mai multe zile (500gr).
Suprapantaloni din soft-shell sau Gore Tex / materiale similare – cand conditiile sunt severe. Pe dedesupt stretch din power dry/ lana merino subtiri.
Ciorapi pentru frig (cu un procent cat mai mare de lana pentru protectia la frig si comfort), in nici un caz bumbac! , + o pereche de schimb in rucsac pentru ture mai lungi.
E bine caciula sa nu fie f groasa ca sa auzi ce se petrece in jur, doamne fereste! de-o avalansa, de asta pe munte NU e recomandat sa asculti muzica in casti pe durata turei…
Rezistenta la frig este ceva 100% personal. Unul din miturile legate de imbracaminte este ca hainele tin frigul in exterior, de fapt hainele functioneaza ca un izolator care pastreaza caldura produsa de corp.
Pana la urma totul depinde de conditiile meteo, tipul de tura, durata si dificultatea turei, antrenamentul, experienta si caracteristicile organismului fiecaruia si nu in ultimul rand de stilul personal…
Dat fiind ca schiul de tura se poate practica din noiembrie pana tarziu in mai nu exista o singura varianta corecta de raspuns. Cuvantul cheie este adaptarea.
Exista cateva criterii general valabile: claparul/bocancul de ski de tura/ski alpinisim trebuie sa suporte doua functii de baza, urcarea si coborarea.
Pentru majoritatea claparilor diferenta intre cele doua stari e facuta de blocarea unei clape la majoritatea modelelor sau de switch-ul din spate la cele mai vechi.
Totul depinde de ce tura isi doreste fiecare sa faca: Race, Ture de traversare tehnice, All mountain, Ski Off piste, Freeride sunt activitatile cele mai frecvente.
Majoritatea producatorilor au o gama variata de modele care acopera toate zonele de activitate: de la race, la all mountain si pana la freeride.
Desigur e o diferenta uriasa intre un clapar de race, care cantareste undeva la 510gr (de ex Pierre Gignoux) si unul de freeride, care are in jur la 1800gr.
Desi teoretic sunt construiti cu scopul de a servi atat la urcare cat si la coborare modelele s-au specializat in asa mod incat au devenit “specii” diferite.
Inainte de achizitia unei perechi de clapari trebuie sa avem o imagine foarte clara asupra tipului de tura pe care dorim sa o facem cel mai des. Oricum un model “all in wonder” inca nu exista.
De regula producatorii ofera informatii specifice despre fiecare model, ceea ce ne ajuta sa ne cumparam echipamentul in functie de ce ne dorim sa facem.
Cel mai important e sa gasim un model potrivit pentru tipul nostru de picior. E bine de stiu ca acesta se poate termoforma pentru o compatibilitate ridicata cu piciorul.
Un alt element important este interiorul claparului.
Pentru acelasi model exista de regula mai mule variante de interior.
Unele modele sunt mai subtiri, gandite pentru efort sustinut, altele asigura un comfort termic mai ridicat. Comfortul termic este un alt element important de care trebuie tinut cont. Un interior care asigura protectie termica mai ridicata este mai greu si probabilitatea sa transpiri masiv in conditii de efort sustinut este mare. In aceste conditii o sa avem picioarele ude intreaga zi, deoarece constructia claparului nu permite o ventilatie suficienta pentru uscarea lor pe timpul turei.
Uscarea trebuie facuta intr-un loc bine ventilat prin scoaterea ciorapului interior. Acesta nu trebuie pus direct pe sursa de caldura. In mod normal el se va usca la temperatura camerei in 5-6h, daca temperatura din camera este peste 12-14 *C.
Un alt element important pentru alegerea claparului este flexul:
60-80 – moale / 85-100 – mediu / 110-120 rigid / 130+ foarte rigid.
Pentru incepatori se recomanda un clapar mai moale, in vreme ce nivelul expert presupune un clapar foarte rigid.
Un ski lat peste 100mm la mijloc prezinta avantaje majore in conditii de zapada mare, sau zapada dificila. Peste 100mm intram pe domeniul freeski-ului sau freeride-ului.
In cazul in care scopul e clar precizat, race/speedtouring sau freeride, alegerea e relativ simpla. Exista desigur si varianta unui schi all mountain, care e alegerea potrivita pentru cei la inceput de drum. Majoritatea producatorilor au o gama variata de modele, specializate pentru diverse utilizari.
Alegerea betelor de ski, depinde la fel ca si in celelalte cazuri, de tipul de activitate. Pentru race se recomanda bete lungi, ne-telescopice. In rest betele telescopice sunt foarte utile, iar ajustarea se realizeaza in functie de inaltime, teren si activitate.
Legaturile in puncte tip TLT Dynafit sunt compatibile cu majoritatea claparilor de tura de dupa 2000.
Au specific modul de prindere a claparului in fata cu cele doua mici orificii si o prindere cu tija/bare in spate. Acest design a fost preluat in prezent de majoritatea producatorilor: ATK, Diamir, LaSportiva etc.
Pentru conditii de zapada dificile trebuie considerata achizitia unor coltari compatibili cu legatura de tura.
Tranceiver-ul de avalansa e important sa aiba minim 2 antene (majoritatea echipamentelor actuale au 3 antene) si sa aiba functiile de baza: cautare, marcare, emisie.
Distanta minima de receptie a semnalului este 40m pentru majoritatea echipamentelor.
Atentie la bateriile de la tranceiver, nu le utilizati pina la epuizare!
Verificati functionalitatea tranceiverelor inainte de a pleca in tura!
Bateriile din tranceiver se schimba la inceputul fiecarui sezon !
Daca nu aveti experienta cu utilizarea acestor dispozitive, gasiti timpul necesar pentru a face cursuri specializate apoi faceti exercitii periodice pentru a fi siguri ca voi si ceilalti membrii ai echipei stiu sa le utilizeze optim.
Nu se recomanda utilizarea unor dispozitive vechi, mai ales daca nu aveti la dispozitie informatii certe despre istoricul utilizarii lor.
Lopata de zapada, din metal e cea mai utila fiind rezistenta.
Sonda de avalansa are intre 230-300cm, din aluminiu sau carbon.
Sondele care au sub 200cm nu sunt practice si nu se recomanda utilizarea lor.
Casca este un element esential pentru ski-ul de tura, indiferent de tipul de activitate, nivelul practicantior sau dificultatea turei. Exista o multitudine de modele, ajustate pentru fiecare activitate in parte.
Un criteriu important este desigur greutatea: de exemplu o casca de ski alpinism orientata spre race are 270gr, in vreme ce una pentru ski off piste / freeride are 400gr.
Nu se recomanda utilizarea unei casti de bicicleta. Un compromis rezonabil este utilizarea castii de alpinism.
Pentru race sau ture rapide (speed touring) se recomanda rucsacii special conceputi pentru curse: 20L.
Acestia au compartiment special pentru coltari, care pot fi accesati foarte rapid, precum si prindere pentru piolet si pentru sonda si lopata.
Atentie: nu se recomanda utilizarea rucsacului de race pentru utlizare frecventa intrucat materialele din care sunt construiti sunt usoare dar nu rezista la uzura indelungata.
De asemenea acestia nu sunt conceputi pentru a fi ultizati cu skiuri grele sau late.
Ochelarii de soare sunt un accesoriu care nu trebuie sa lipseasca din echipament. Protectia ochilor impotriva soarelui, vantului sau zapezii este esentiala pentru siguranta voastra. E recomandata sa aveti o lentila de factor minim 3. Exista modele de ochelari la care ac lentila are de la factor 2 pana la 4. Pentru ture la altitdine (peste 400m) se recomanda lentila cu protectie factor 4.
In functie de conditiile meteo si de zapada la care ne asteptam ochelarii de ski se pot dovedi esentiali.
Fie ca incepem tura dimineata devreme cand inca e intuneric, o avem preventiv sau in caz de urgenta lanterna frontala trebuie sa fie la noi. Schimbati bateriile periodic chiar daca o utlizati rar, mai ales cand sta mult timp in frig, bateriile de rezerva trebuie tinute intr-un buzunar la caldura.
Kitul de prim ajutor si kitul de reparare si intretinere sunt elemente foarte folositoare in turele pe skiuri.
Un Kit de prim ajutor minimalist este obligatoriu. Exista nenumarate variante de kituri de prim ajutor pentru munte care poti fi achizitionate din magazinele de specialitate.
La acestea se pot adauga elementele specifice fiecaruia in functie de necesitati.
Ceara pentru skiuri si foci se alege in functie de tipul de zapada pe care ne asteptam sa-l avem si conditiile meteo prognozate. Exista variante atat pentru zapada cu temperatura scazuta cat si pentru temperaturi ridicate.
Kitul de reparare este in principal pentru pieile de foca, betele de ski sau haine.
Power tape, cordon elastic, cateva bride de plastic pot fi de mare ajutor.
Pentru toate turele din zona inalta, alpina, sunt necesari coltarii potriviti pentru clapari. In special in lunile de iarna, dar si primavara multe pe multe pante zapada poate sa fie tare si inghetata, astfel pante care in mod normal nu pun probleme pot devenii periculoase. Colatrii trebuie verficati si ajustati acasa.
De asemenea pentru pasajele mai delicate se recomanda utilizarea unui piolet usor de ski alpinism.
Pentru turele care includ pasaje tehnice care implica utilizarea tehnicilor alpine, este necesar sa avem o coarda pentru asigurare si ham, precum si cateva elemente de protectie: lonje, carabiniere, protectii mobile sau pitoane de gheata/stanca, pe care le alegem in functie de tipul de pasaj pe care trebuie sa-l trecem.
In cele mai multe situatii o coarda de minim 15m poate fi suficienta, dar asa cum am precizat tipul de echipament va fi ales in functie de caracteristicile turei.
Hamul de ski alpinism este cea mai buna alegere, iar pentru coarda, o semicoarda de minim 7mm. Exista situatii cand tura impune rapel, in aceste conditii se poate folosi sau o semicoarda si o cordelina pentru rapel, sau o semicoarda pentru ski alpinism de 6mm. Exista pe piata o multitudine de solutii pentru aceste situatii.
Viteza de deplasare este incomparabil mai mare, in special in conditii de zapada mare. Modul in care se utilizeaza energia este mult mai eficient datorita caracterului ritmic al miscarii. Combinata cu o tehnica buna de ski, orice coborire devine mult mai usoara, mai eficienta si desigur mai distractiva.
Deplasarea in sus pe skiuri presupune invatarea unui nou stil de mers: mersul pe skiuri utilizind piei de foca.
La tehnica de miscare urmarim doua elemente de baza: pozitia trunchiului si pozitia picioarelor.In timpul deplasarii pozitia torsului ramine relativ neschimbata. Spatele drept, usor aplecat in fata (in functie de panta sau pentru a putea castiga in viteza la urcare ne putem apleca si mai mult), umerii drepti.
O buna tehnica de utilizare a betelor de ski poate prelua pana la 20% din efort pe urcare.
Se puncteaza cu betele alternativ la fiecare pas.
In cazul in care avem nevoie de viteza se poate fac pasul de ski fond, pas in care bratele au un rol important la propulsie.
Pe teren dificil, panta cu inclinatie mare, betele se pot utiliza pentru autoasigurare, se plaseaza sub skiul din vale, astfel incit skiul sa nu alunece lateral pe panta, e o metoda foarte buna mai ales atunci cind trebuie executat miscarea de intoarcere…Aceeasi metoda o putem folosi cand vrem sa ajutam pe cineva.
Probabil fiecare dintre voi a observat pe munte zig, zag-urile pe care cei care practica skiul de tura le lasa in urma pe pante.
De asemenea pe teren usor se pot observa curbe largi si frumos desenate.
Exista astfel doua tehnici fundamentale pentru intoarcere.
Intoarcerea prin pas adaugat
Este utilizata pe teren orizontal sau cu inclinatie mica pana la inclinatie medie.
Aceasta tehnica e foarte simpla si se realizeaza cu minim de efort.
Acest tip de schimbare de directie se realizeaza prin schimbarea orientarii fiecarui ski, putin cite putin cu fiecare pas, inspre noua directie dorita.
Practic skiurile formeaza alternativ forma literelor A si V, de aceea aceasta tehnica poate fi denumita si V A V.
Se incepe cu deschiderea skiului catre directia pe care dorim sa ne deplasam in continuare.
Se realizeaza astfel o curba relativ larga, aceasta tehnica nefiinda optima pentru o schimbare de directie brusca, necesara pe o panta inclinata.
Sunt doua tehnici care pot fi utilizate pentru intoarcere in teren inclinat, prin care directia se poate schimba brusc la un unghi mic.
Tehnica de intoarcere clasica si tehnica Kick Turn care este foarte utila atunci cand panta este inclinata sau conditiile de zapada sunt dificile.
S: Solutia este sa puneti piciorul sting pe noua directie la un unghi accesibil voua si sa bateti usor o mica platforma care sa ajute sa va pastrati echilibrul.
Terenul este cel mai important factor care genereaza dificultati.
De asemenea conditiile in care ne deplasam devin dificile datorita morfologiei schimbatoare a zapezii si a conditiilor meteo.
Tranzitia la ski de tura si ski alpinism inseamna schimbarea tehnicii de deplasare si echipament in functie de configuratia terenului.
Aplicarea tacticii potrivite la momentul si locul potrivit, anticiparea parcursului si planificarea bazelor in care se fac tranzitiile, in special in ture mai dificile, inseamna in mod evident timp economisit si un nivel redus de surprize neplacute, mai putin stres si mai multa siguranta.
Cel mai important lucru este alegerea unei baze (eventual crearea unei platforme) potrivite (comode si sigure) pentru aceasta tranzitie. In acest caz anticiparea dificultatilor si alegerea dinainte a bazei este esentiala.
Nu intrati in zone dificile care pot determina retrageri riscante, fara echipament corespunzator.
Folositi eficient echipamentul, de ex in cazul in care aveti o portiune scurta de deplasare pe bocanci, prindeti betele intre spate si rucsac si urcati folosind schiurile pe post de sprijin.
Pentru urcarile tehnice prindeti intotdeauna skiurile pe rucsac, in asa fel incat sa nu va incomodeze la urcare.
Riscurile pe munte sunt un subiect amplu si nu poate fi tratat la modul sumar. Ele se pot modifica de la o ora la alta si e nevoie de multa educatie si experienta ca sa poata fi identificate corect si mai ales sa avem un raspuns corect in cazul in care acestea se materializeaza.
Terenul, tipul de zapada, conditiile meteo si facturul uman sunt factorii cheie de care trebuie sa tinem cont atunci cand ne alegem traseul.
Avalansele, frigul, epuizarea, riscul de cadere in gol,caderi de gheata sau pietre sunt cateva din riscurile ce pot sa apara pe munte.
Studiul teoretic dublat cu educatia practica sunt singurele solutii viabile.
Avand in vedere ca atat conditiile meteo cat si cele de zapada variaza mult si pe parcursul unei zile, nu putem discuta de o ruta permanenta.Exista o serie de intrebari care vi le puteti pune in momentul in care alegeti o linie pentru ruta voastra.
1.1 Sunt in siguranta acum?
1.2 Voi fi in siguranta unde ma voi deplasa?
1.3 Daca nu, pe unde pot sa merg ca sa fiu in siguranta?
2.1 Linia urmata a fost eficienta? (efort/distanta/timp)
2.2 Unghiul liniei pe care am mers a fost constant ?
2.3 Nu cumva am facut prea multe intoarceri, am ales corect?
2.4 Care e varianta optima in continuare?
Daca pana acum ati reusit sa raspundeti satisfacator la aceste intrebari, puteti trece mai departe si sa va concetrati asupra vitezei:
3.1 Am mers intr-un ritm optim pentru mine si conditiile de pe ruta?
3.2 Imi permit sa merg mai repede, tehnica si conditia fizica imi permit asta?
Daca treceti prin toate aceste intrebari, se poate observa de pilda ca, cea mai directa ruta, nu e si cea mai sigura, iar cea mai rapida linie intre doua puncte nu e si cea mai eficienta.De cele mai multe ori ruta va fi determinata de intrebarile legate de siguranta.Oricum in cazul in care aveti ezitari alegeti ruta cea mai sigura.
Ca exercitiu in timpul pauzelor reflectati si discutati cu coechipierii despre ruta aleasa, daca ar fi sa va deplasati in zona respectiva ati face la fel? Ce ati schimba?Cu timpul exercitiul de a alege o linie sau alta va deveni automantism, dar pana atunci incercati sa puneti in balanta cat mai bine argumentele voastre.
Pe post de ancore de zapada se pot folosi: “snow pickets”, skiurile din dotare, pioletul, betele de ski, dar in caz de nevoie (daca experienta in alpinism te ajuta) o mare parte din echipament poate fi de ajutor la construirea unei ancore in zapada.
Oricum o suma minima de echipament dedicat alpinismului trebuie avut in considerare.
Echipamentul utilizat in turele alpine de iarna va fi utilizat si in turele de ski alpinism.
Conditiile de zapada necesare sunt zapada firn, sau zapada consolidata cu coeziune buna.
Pentru a realize acest tip de ancora se plaseaza unul sau ambele schiuri in lipite unul fata de altul, inclinate la 10-15* fata de verticala spre deal.
Avind o suprafata mai mare de contact cu zapada, insemna automat o rezistenta mai mare.
Acest tip de ancora functioneaza cel mai bine in zapada tare si consolidata.
Muntele prezinta multe oportunitati de a ne asigura. Protectii in zapada, stanca sau gheata sunt cele mai frecvente tipuri de protectii utilizate.
Profilul si denivelarile intalnite sunt cele mai usor de utilizat pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor.
In general la baza peretilor sau in preajma grupurilor mari de bolovani se formeaza adevarate transee de zapada.
Si aceste profile se pot utiliza pentru amenajarea regruparilor.
Un tip de asigurare este in spatele unei creste inzapezite presupunind ca celalalt coechipier este pe partea cealalta. Pentru aceste tipuri de regrupari naturale, in unele cazuri este necesar un minim de amenajare. Consolidati platformele naturale batand bine zapada pentru a va asigura o protectie mai buna.
Skiorul care deschide drumul:
Cel care face primul urme este persoana care isi asuma cele mai multe riscuri, de aceea ruta aleasa trebuie sa fie una care in care sa primeze siguranta.
Sfaturi pentru coborari in zone necunoscute sau putin cunoscute:
-coborati un singur schior alegand tot timpul zone din care sa observe o posibila continuare
-opririle trebuie facute doar in zone sigure. Trebuie luat in calcul ca simpla trecere a unui schior chiar intr-o zona cu potential de avalansa nu inseamna automat declansarea unei avalansei.
Aceasta se poate produce si la al doilea sau al treilea schior.
All rights reserved ® Ski Alpinism Romania
