Introducere

Despre echipament

Despre tehnica

material realizat de Adrian Valean, editia III

"Adaptarea permanenta e conceptul cheie"

DSC08078

INTRO
Prima editie a acestui material a fost realizata in decembrie 2010. De atunci au mai fost facute completari si actualizari, atat pe baza experientei acumulate cat si pe baza evolutiei echipamentului.

Articolul ofera o suma de repere ce trebuiesc in calcul de cei care isi doresc sa practice skiul de tura si ski alpinismul.
Informatiile oferite pot sa acopere doar o parte din complexitatea acestor sporturi, fiind insa o structura teoretica pe care o consider esentiala.
Detaliile practice, chiar daca unele sunt amintite, pot fi deprinse doar in teren. 

Skiul de tura si skiul alpinism au cunoscut o crestere si dezvoltare importanta in ultimii ani. Tot mai multi oameni incep sa inteleaga si sa caute experienta muntelui pe timp de iarna. Nu doar aglomeratia statiunilor de ski, sau costul unei sejur ne determina sa gasim o alternativa. Dincolo de partea lui utilitara skiul de tura a devenit unul din cele mai indragite si practicate sporturi de iarna.

De la schiorii experimentati ce doresc sa-si largeasca orizontul spre pantele salbatice si neamenajate pana la alpinistii care doresc sa gaseasca un mod optim de deplasare pe timp de iarna, cu totii ajungem mai devreme sau mai tirziu la aceste discipline. 

Schiul off-piste si freeride-ul sunt probabil activitatea la care viseaza cei mai multi schiori. Ski alpinismul are si o puternica ramura competitionala fiind cel mai nou sport adaugat la Olimpiada de iarna.

Exista astfel cateva discipline distincte:

Schi de tura ("Ski Touring" )

freer

Schi in afara partiilor ("Ski Off Piste" si "Freeride")

skitou

Ski Alpinism ("Ski Mountaineering")

51454162_2182641225112690_4241965088874954752_o
foto: Adrian Valean

Distinctia intre cele trei discipline se face prin tipul de activitate care este preponderenta si terenul pe care se desfasoara tura:
Schiul de tura presupune un teren mai putin complicat, fara dificultati care sa presupuna utilizarea de tehnici alpine, cu mai putine probleme privind riscul de avalansa. Este practic parcurgerea unui traseu pe skiuri, varianta de iarna a hiking-ului.

Schiul off piste are ca tinta principala coborarea, practicantii cauta traseele si variantele care le ofera coborari cat mai lungi. De multe ori sunt utilizate mijloace de urcat pe cablu (cabine, gondole, telescaun), iar urcarea sau traversarea pe skiuri au ca scop sa ne duca in zone care ofera posibilitatile de coborare pe care le dorim. Partea de urcare este vazuta ca strict utilitara.

Freeride-ul este zona de aventura a schiului pe munte. Coborarile se fac in viteza , liniile alese au adeseori sarituri impuse. Practic in multe situatii coborari memorabile de freeride se fac pe trasee de alpinism cu dificultate moderata, pe pante de 40-50*. Accesul la aceste trasee presupune ca si in cazul ski alpinismului utilizarea tehnicilor alpine: catarare, rapel, amenajarea unor regrupari etc.

Toate aceste sporturi inseamna o imbinare a mai multor discipline: tehnica de urcare pe schiuri, tehnica de coborare in afara partiilor, tehnica de coborire pe diferite tipuri de zapada, cunostinte despre morfologia zapezii, pericole obiective cum sunt avalansele, masuri de siguranta si salvare. In plus pentru ski-alpinism trebuie considerata amenajare unor protectii in medii diverse cum ar fi zapada, stanca, gheata, manevre de coarda, tehnici de asigurare, tehnica de coltari si piolet, bivuac planificat sau de urgenta, alegerea unui traseu optim, tactica de abordare a unor trasee sau zone dificile si complexe.
Ski alpinism-ul reprezinta de fapt practicarea alpinismul clasic in care au fost introduse skiurile pentru a facilita parcurgerea mai rapida si mai eficienta a traseelor.

Despre gradele de dificultate si clasificarea traseelor de ski alpinism exista acest articol

Exista, asa cum am precizat si o latura puternic competitionala care s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani. Un articol care explica cu mai multe detalii acest aspect poate fi gasit aici.

Siguranta e partea cea mai importanta in toate activitatile care se desfasoara outdoor, cu atat mai mult al celor ce isi au terenul in conditiile muntelui pe timp de iarna. Astfel nimic nu poate fi inlocuit de o scoala specializata, multa practica si experienta personala.
Pentru a ajunge acolo unde imaginatia si dorul de aventura ne mana e nevoie de multa experienta si cunostinte, atat teoretice dar mai ales practice. Drumul spre culmi incepe intotdeauna cu un prim pas. Important e sa fii perseverent si sa inveti.
Va invitam sa descoperiti alaturi de noi cele mai importante aspecte legate atat de tehnica cat si de echipament. 

Atentie !!! Toate tehnicile prezentate necesita multa practica si experienta pentru utilizarea lor corecta ! Fiecare isi asuma responsabilitatea asupra modului in care intelege si practica sporturile montane ! Simpla parcurgere a unui material teoretic are doar rolul de va deschide ochii si a va da cateva repere legate de aceste activitati.

DESPRE ECHIPAMENT

Imbracaminte

Skiuri

Clapari

Legaturi

Piei de foca

Kit de avalansa

Accesorii

Checklist echipament

Imbracamintea

Imbracamintea trebuie adaptata la conditiile meteo, tipul de tura, ritmul pe care ti-l propui, perioada din sezon, etc.

Outer layer – Hardshell, Gore tex sau similar, Soft-shell, sunt multe optiuni.
Inner layer – Bluza de corp, lana,  Power-Dry, (in nici un caz bumbac!) si un polar subtire sau mediu e de ajuns si pe frig, daca te misti bine.

Pufoaica subtire/primaloft (minim 300gr), la indemina in rucsac pentru ture de o zi, sau pufoaica/primaloft pentru ture de mai multe zile (500gr).

Suprapantaloni din soft-shell sau Gore Tex / materiale similare – cand conditiile sunt severe. Pe dedesupt stretch din power dry/ lana merino subtiri.

Manusi din Gore-tex sau similar, supramanusi in rucsac, manusi subtiri.
Ciorapi pentru frig (cu un procent cat mai mare de lana pentru protectia la frig si comfort), in nici un caz bumbac! , + o pereche de schimb in rucsac pentru ture mai lungi.

 
 
Caciula, polar subtire/groasa in functie de conditii si o masca/cagula in caz de vreme rea.

E bine caciula sa nu fie f groasa ca sa auzi ce se petrece in jur, doamne fereste! de-o avalansa, de asta  pe munte NU e recomandat sa asculti muzica in casti pe durata turei…

Rezistenta la frig este ceva 100% personal. Unul din miturile legate de imbracaminte este ca hainele tin frigul in exterior, de fapt hainele functioneaza ca un izolator care pastreaza caldura produsa de corp.

Trebuie sa existe astfel o balanta intre respirabilitate si izolatie.

Pana la urma totul depinde de conditiile meteo, tipul de tura, durata si dificultatea turei, antrenamentul, experienta si caracteristicile organismului fiecaruia si nu in ultimul rand de stilul personal… 

Dat fiind ca schiul de tura se poate practica din noiembrie pana tarziu in mai nu exista o singura varianta corecta de raspuns. Cuvantul cheie este adaptarea.

Claparii

Un lucru foarte important de care trebuie tinut cont este compatibilitatea intre clapari si skiuri si in mod evident intre clapari si legaturi.
Din start precizam ca Nu se recomanda utilizarea claparilor de partie pentru ski de tura.

Exista cateva criterii general valabile: claparul/bocancul de ski de tura/ski alpinisim trebuie sa suporte doua functii de baza, urcarea si coborarea. 
Pentru majoritatea claparilor diferenta intre cele doua stari e facuta de blocarea unei clape la majoritatea modelelor sau de switch-ul din spate la cele mai vechi.
Totul depinde de ce tura isi doreste fiecare sa faca: Race, Ture de traversare tehnice, All mountain, Ski Off piste, Freeride sunt activitatile cele mai frecvente.

Majoritatea producatorilor au o gama variata de modele care acopera toate zonele de activitate: de la race, la all mountain si pana la freeride.
Desigur e o diferenta uriasa intre un clapar de race, care cantareste undeva la 510gr (de ex Pierre Gignoux) si unul de freeride, care are in jur la 1800gr.
Desi teoretic sunt construiti cu scopul de a servi atat la urcare cat si la coborare modelele s-au specializat in asa mod incat au devenit “specii” diferite.
Inainte de achizitia unei perechi de clapari trebuie sa avem o imagine foarte clara asupra tipului de tura pe care dorim sa o facem cel mai des. Oricum un model “all in wonder” inca nu exista.

Un lucru extrem de important este compatibilitatea intre picior si calapodul claparului (exista clapari mai ingusti sau mai largi). Trebuie luat in calcul faptul ca un clapar prea mare sau larg poate genera probleme atat la marsuri lungi cat si la coborire. Un clapar fix, te poate ajuta la coborare dar la ture lungi se va dovedi chinuitor. 
 Tehnica de mers pe schiuri de tura presupune o buna mobilitate a gleznei atat in fata cat si in spate. 
 

De regula producatorii ofera informatii specifice despre fiecare model, ceea ce ne ajuta sa ne cumparam echipamentul in functie de ce ne dorim sa facem.
Cel mai important e sa gasim un model potrivit pentru tipul nostru de picior. E bine de stiu ca acesta se poate termoforma pentru o compatibilitate ridicata cu piciorul.
Un alt element important este interiorul claparului.
Pentru acelasi model exista de regula mai mule variante de interior. 

Unele modele sunt mai subtiri, gandite pentru efort sustinut, altele asigura un comfort termic mai ridicat. Comfortul termic este un alt element important de care trebuie tinut cont. Un interior care asigura protectie termica mai ridicata este mai greu si probabilitatea sa transpiri masiv in conditii de efort sustinut este mare. In aceste conditii o sa avem picioarele ude intreaga zi, deoarece constructia claparului nu permite o ventilatie suficienta pentru uscarea lor pe timpul turei. 

Uscarea trebuie facuta intr-un loc bine ventilat prin scoaterea ciorapului interior. Acesta nu trebuie pus direct pe sursa de caldura. In mod normal el se va usca la temperatura camerei in 5-6h, daca temperatura din camera este peste 12-14 *C. 
Un alt element important pentru alegerea claparului este flexul:
60-80 – moale / 85-100 – mediu / 110-120 rigid / 130+ foarte rigid.
Pentru incepatori se recomanda un clapar mai moale, in vreme ce nivelul expert presupune un clapar foarte rigid.

Schiurile de tura

Alegerea unor schiuri nu e deloc usoara.
Punctul de plecare este nivelul fiecaruia si ce isi propune sa faca:
Tura, freeride, traversare, race sau ski alpinism cu tot ce presupune…
 Ceea ce este insa comun modelelor de skiuri de tura este faptul ca acestea sunt semnificativ mai usoare decat cele de ski alpin.
 Lungimea skiului este legata atat de statura skiorului, cat si de tehnica si scopul pentru care a fost cumparat.
Daca vorbim de greutate, schiurile foarte usoare prezinta avantaje evidente la urcare insa in conditii de zapada dificila, crusta, zapada grea, ele pot deveni un cosmar. Un schi de race are in jur de 600gr, iar unul de freeride de la 1700gr in sus.
Un ski lung ofera mai mult echilibru la coborare, mai ales in conditii de viteza, dar e mai greu de manevrat la urcare. Daca pentru race 164 e o lungime aproape standard, pentru freeride 180 e un minimum. Desigur alegerea lungimii skiului depinde si de inaltimea si greutatea skiorului.
In general la alegerea lungimii schiului se calculeaza (L-inaltimea skiorului) – 10cm.
Pentru o perioada indelungata, 70mm la mijlocul schiului a fost dimensiunea comuna atat la skiurile de tura cat si cele de ski alpin.
Un ski mai mic de 70mm la mijloc e mai specializat pe speed touring sau race.
Daca distanta la mijlocul schiului este intre 75 si 85mm vorbim de all mountain ski.

Un ski lat peste 100mm la mijloc prezinta avantaje majore in conditii de zapada mare, sau zapada dificila. Peste 100mm intram pe domeniul freeski-ului sau freeride-ului. 
In cazul in care scopul e clar precizat, race/speedtouring sau freeride, alegerea e relativ simpla. Exista desigur si varianta unui schi all mountain, care e alegerea potrivita pentru cei la inceput de drum. Majoritatea producatorilor au o gama variata de modele, specializate pentru diverse utilizari.

Alegerea betelor de ski, depinde la fel ca si in celelalte cazuri, de tipul de activitate. Pentru race se recomanda bete lungi, ne-telescopice. In rest betele telescopice sunt foarte utile, iar ajustarea se realizeaza in functie de inaltime, teren si activitate.

Legaturile de tura

Modelele de legaturi de tura de data recenta sunt marea lor majoritatea, robuste, usor de utilizat si fiabile, de aceea , ca si in cazul skiurilor criteriul de alegere trebuie sa fie scopul de utilizare.
 Exista oricum citeva criterii de care se poate tine cont: compatibilitatea cu clapar/bocanc/ tipul de ski ales, performanta legaturii la urcare si coborire. 

Legaturile in puncte tip TLT Dynafit  sunt compatibile cu majoritatea claparilor de tura de dupa 2000.
Au specific modul de prindere a claparului in fata cu cele doua mici orificii si o prindere cu tija/bare in spate. Acest design a fost preluat in prezent de majoritatea producatorilor: ATK, Diamir, LaSportiva etc. 
Pentru conditii de zapada dificile trebuie considerata achizitia unor coltari compatibili cu legatura de tura.

Pieile de foca

Pieile sint un element de baza.
Exista doua tipuri de materiale utilizate pentru piei: mohair, cu peri naturali, sau din nylon, adica material sintetic. Cele din mohair sunt mai performante, aluneca foarte bine insa se uzeaza mai repede.
Cele sintetice, din nylon, sunt mai rezistente insa nu au proprietati bune de alunecare.
Studiile arata ca pieile sintetice aluneca mai bine in conditii de zapada cu temperatura mai ridicata, peste 3*C, iar cele de mohair aluneca mai bine in conditii de zapada cu temperatura mai scazuta, sub 3*C.
Elemente care trebuie avute in considerare: adezivul si metoda de prindere pe schiuri.
Schiurile de tura sunt prevazute cu profile pentru prinderea pieilor, de aceea trebuie sa fim atenti ca piesele de echipament pe care le achizitionati sa fie compatibile intre ele.
Alegeti piei cu adeziv bun, care sa nu va lase in caz de ger sau umezeala excesiva.
Verificati daca sistemul de prindere al pieilor se potriveste cu schiurile pe care le utilizati.
Achizitionati piei care va acopera optim(cel putin 90%) din suprafata schiului ce vine in contact cu zapada. E recomandabil sa luati piei mai late pe care apoi sa le ajustati in functie de schiuri. Cand se ajusteaza pieile de foca se taie a.i sa ramana cantul descoperit (cam 2mm pe fiecare parte).
In cazul setup-ului de race, pieile de foca nu acopera intreaga lungime a skiului si nu sunt prinse in partea din spate.
O idee practica este sa aveti o pereche de foci de rezerva, taiate mai scurt decat skiul si fara prindere la spate (indiferent de prinderea din varful skiului)
Ex: Pomoca, SkiTRab, Dynafit, Coltex, Black Diamond, etc 

Kitul de avalansa

Tranceiver-ul de avalansa e important sa aiba minim 2 antene (majoritatea echipamentelor actuale au 3 antene) si sa aiba functiile de baza: cautare, marcare, emisie.

Distanta minima de receptie a semnalului este 40m pentru majoritatea echipamentelor.

Atentie la bateriile de la tranceiver, nu le utilizati pina la epuizare!

Verificati functionalitatea tranceiverelor inainte de a pleca in tura!

Bateriile din tranceiver se schimba la inceputul fiecarui sezon !

Daca nu aveti experienta cu utilizarea acestor dispozitive, gasiti timpul necesar pentru a face cursuri specializate apoi faceti exercitii periodice pentru a fi siguri ca voi si ceilalti membrii ai echipei stiu sa le utilizeze optim. 

Nu se recomanda utilizarea unor dispozitive vechi, mai ales daca nu aveti la dispozitie informatii certe despre istoricul utilizarii lor. 

Lopata de zapada, din metal e cea mai utila fiind rezistenta.
Sonda de avalansa are intre 230-300cm, din aluminiu sau carbon.
Sondele care au sub 200cm nu sunt practice si nu se recomanda utilizarea lor.

Atentie: kitul de avalansa trebuie sa fie in dotarea fiecarui membru al echipei ! La fel si know-how-ul de utlizare !

Alte echipamente necesare

Casca este un element esential pentru ski-ul de tura, indiferent de tipul de activitate, nivelul practicantior sau dificultatea turei. Exista o multitudine de modele, ajustate pentru fiecare activitate in parte.
Un criteriu important este desigur greutatea: de exemplu o casca de ski alpinism orientata spre race are 270gr, in vreme ce una pentru ski off piste / freeride are 400gr.
Nu se recomanda utilizarea unei casti de bicicleta. Un compromis rezonabil este utilizarea castii de alpinism.

Echipamentul pentru ture de o zi trebuie sa intre lejer intr-un rucsac de 25-30L. E important ca acesta sa aiba prindere speciala pentru skiuri. Se recomanda rucsaci care au sistemul de prindere rapida tipica pentru race: cu strap si carlig.  Majoritatea rucsacilor conceputi pentru ski de tura au si un compartiment special pentru coltari si prindere pentru piolet, precum si pentru sonda si lopata.
Pentru ture care presupun bivuac se recomanda rucsac clasic de alpinism de 35-45L, cele mai multe modele de data mai recenta au si sistemul de prindere rapida pentru skiuri. Toate cele necesare de pus in rucsac pentru o tura de 1 zi , 8-12h, n-ar trebui sa depaseasca 9-10kg.
 Avalanche airbag system:
Statistic daca cineva e prins in avalansa dar nu e acoperit are sanse 95% sa supravietuiasca. Avalanche airbag system e un sistem care mentine victima la suprafata avalansei.
Un alt lucru important este ca ansamblul format de balon si victima e mult mai mare astfel devenind mai vizibil si mai usor de reperat si salvat.
Airbag-ul are si rol de protectie a capului si spatelui.
Dezavantajul este greutatea, iar o parere strict personala e ca se justifica pentru ski off piste sau freeride, dar mai putin pentru ture lungi si ski-alpinism.
world-cup-aero-pack

Pentru race sau ture rapide (speed touring) se recomanda rucsacii special conceputi pentru curse: 20L. 
Acestia au compartiment special pentru coltari, care pot fi accesati foarte rapid, precum si prindere pentru piolet si pentru sonda si lopata. 
Atentie
: nu se recomanda utilizarea rucsacului de race pentru utlizare frecventa intrucat materialele din care sunt construiti sunt usoare dar nu rezista la uzura indelungata.
De asemenea acestia nu sunt conceputi pentru a fi ultizati cu skiuri grele sau late.

googl

Ochelarii de soare sunt un accesoriu care nu trebuie sa lipseasca din echipament. Protectia ochilor impotriva soarelui, vantului sau zapezii este esentiala pentru siguranta voastra. E recomandata sa aveti o lentila de factor minim 3. Exista modele de ochelari la care ac lentila are de la factor 2 pana la 4. Pentru ture la altitdine (peste 400m) se recomanda lentila cu protectie factor 4.
In functie de conditiile meteo si de zapada la care ne asteptam ochelarii de ski se pot dovedi esentiali.

Fie ca incepem tura dimineata devreme cand inca e intuneric, o avem preventiv sau in caz de urgenta lanterna frontala trebuie sa fie la noi. Schimbati bateriile periodic chiar daca o utlizati rar, mai ales cand sta mult timp in frig, bateriile de rezerva trebuie tinute intr-un buzunar la caldura.

nalgene
flask
Recipient pentru apa/ceai, cel putin 1 litru.
 Se recomanda ca acesta sa fie dintr-un material care este termorezistent si mai ales dintr-un plastic cat mai putin toxic. Nu se recomanda sa utilizati recipinentul de bicicleta sau alergare pentru lichide fierbinti.
Pentru race se recomanda aceleasi solutii ca si in cazul alergarii montane: flasc sau bidon (asa cum am precizat nu pentru lichide la temperaturi ridicate).
kit
race-tips

Kitul de prim ajutor si kitul de reparare si intretinere sunt elemente foarte folositoare in turele pe skiuri.
Un Kit de prim ajutor minimalist este obligatoriu. Exista nenumarate variante de kituri de prim ajutor pentru munte care poti fi achizitionate din magazinele de specialitate.
La acestea se pot adauga elementele specifice fiecaruia in functie de necesitati.
Ceara pentru skiuri si foci se alege in functie de tipul de zapada pe care ne asteptam sa-l avem si conditiile meteo prognozate. Exista variante atat pentru zapada cu temperatura scazuta cat si pentru temperaturi ridicate. 
Kitul de reparare este in principal pentru pieile de foca, betele de ski sau haine.
Power tape, cordon elastic, cateva bride de plastic pot fi de mare ajutor.

+ aditional pentru ture de Ski Alpinism

edelr

Pentru toate turele din zona inalta, alpina, sunt necesari coltarii potriviti pentru clapari. In special in lunile de iarna, dar si primavara multe pe multe pante zapada poate sa fie tare si inghetata, astfel pante care in mod normal nu pun probleme pot devenii periculoase. Colatrii trebuie verficati si ajustati acasa.
De asemenea pentru pasajele mai delicate se recomanda utilizarea unui piolet usor de ski alpinism.

Pentru turele care includ pasaje tehnice care implica utilizarea tehnicilor alpine, este necesar sa avem o coarda pentru asigurare si ham, precum si cateva elemente de protectie: lonje, carabiniere, protectii mobile sau pitoane de gheata/stanca, pe care le alegem in functie de tipul de pasaj pe care trebuie sa-l trecem.

In cele mai multe situatii o coarda de minim 15m poate fi suficienta, dar asa cum am precizat tipul de echipament va fi ales in functie de caracteristicile turei.

Hamul de ski alpinism este cea mai buna alegere, iar pentru coarda, o semicoarda de minim 7mm. Exista situatii cand tura impune rapel, in aceste conditii se poate folosi sau o semicoarda si o cordelina pentru rapel, sau o semicoarda pentru ski alpinism de 6mm. Exista pe piata o multitudine de solutii pentru aceste situatii.

Despre Tehnica

Deplasarea pe skiuri in conditii de iarna prezinta un avantaj urias. Distanta pe care se poate extinde o tura creste substantial.
Dincolo de aspectul utilitar, skiul de tura a devenit unul din sporturile montane cele mai indragite, numarul practicantilor fiind in continua crestere.

Viteza de deplasare este incomparabil mai mare, in special in conditii de zapada mare. Modul in care se utilizeaza energia este mult mai eficient datorita caracterului ritmic al miscarii. Combinata cu o tehnica buna de ski, orice coborire devine mult mai usoara, mai eficienta si desigur mai distractiva.
Deplasarea in sus pe skiuri presupune invatarea unui nou stil de mers: mersul pe skiuri utilizind piei de foca.

Deplasarea pe orizontala, panta mica si medie

Deplasarea in sus pe skiuri presupune invatarea unui nou stil de mers: mersul pe skiuri utilizind piei de foca.
Deplasarea pe skiuri se bazeaza pe frictiunea dintre pieile de foca, fixate pe talpile skiurilor si suprafata zapezii.
Ca sa ne deplasam eficient e necesar ca legaturile sa fie pe pozitia de mers(desfacute in spate), pieile de tura pe fixate pe talpa skiurilor, claparii de tura pe pozitia walk, betele de ski ajustate la lungimea de mers.

La tehnica de miscare urmarim doua elemente de baza: pozitia trunchiului si pozitia picioarelor.In timpul deplasarii pozitia torsului ramine relativ neschimbata. Spatele drept, usor aplecat in fata (in functie de panta sau pentru a putea castiga in viteza la urcare ne putem apleca si mai mult), umerii drepti.
O buna tehnica de utilizare a betelor de ski poate prelua pana la 20% din efort pe urcare.

51401442_2182641615112651_2865615580189163520_o
Legatura nu e blocata la calcai, e pe modul de mers.
Presupunem ca plecam cu piciorul drept. 
 
1. Se indoaie genunchiul piciorului drept.
Aceasta miscare ne determina sa indoim glezna in fata si sa ridicam calcaiul, 
E foarte important ca skiul sa ramina in contact cu zapada.
 
2. Se impinge astfel piciorul drept in fata, indoind genunchiul ca intr-o fandare pana cind varful claparului ajunge aproximativ la limita varfului skiului din piciorul sting.
 
3. Primul pas se termina dupa ce piciorul impins in fata ajunge din nou pe toata talpa, si este impins de ex: la limita varfului skiului din piciorul sting.
 
4. Se distribuie mai multa greutate pe piciorul drept permitind astfel replierea piciorului sting si repetarea aceleiasi miscari cu piciorul sting.
 
Dupa deprinderea tehnicii de pasire e important ca miscarea sa fie fluenta si ritmata. Lungimea unui pas depinde de fiecare persoana in parte, eu prefer sa imping skiul in fata pana cand claparul ajunge la virful celuilat ski, rezultind astfel un pas mare, in contextul skiului de tura. Atat lungimea pasului cat si ritmul depinde si de tipul de teren, inclinatie, expunere, etc.
Pe teren plat pina la inclinatie mica/medie gleznele vor urmari planul de deplasare, rezultind astfel atit flexarea in fata/spate necesara pasului de baza, cit si flexare laterala pentru a urmarii linia pantei. In aceste conditii pozitia genunchilor va trebuie adaptata pentru a ramine in echilibru, se vor flexa usor lateral, in vreme ce centrul de greutate, bazinul, trebuie sa cada pe zona claparilor. Rezulta astfel o frictiune mai buna datorita faptului sa exista o suprafata mai mare a skiurilor in contact cu zapada.
 
Pe panta mare sau conditii de zapada dificila, zapada tare, gleznele vor fi ferme rezultind un fel de mers pe cant-ul schiurilor.
Daca inclinatia pantei creste torsul se apleaca spre panta, altfel el ramine relativ drept si relaxat.
Bratele si umerii: au un rol foarte important pentru echilibru.

 Se puncteaza cu betele alternativ la fiecare pas.
In cazul in care avem nevoie de viteza se poate fac pasul de ski fond, pas in care bratele au un rol important la propulsie.

Pe teren dificil, panta cu inclinatie mare, betele se pot utiliza pentru autoasigurare, se plaseaza sub skiul din vale, astfel incit skiul sa nu alunece lateral pe panta, e o metoda foarte buna mai ales atunci cind trebuie executat miscarea de intoarcere…Aceeasi metoda o putem folosi cand vrem sa ajutam pe cineva.

foto: Florin Baras
foto Florin Baras
In timpul deplasarii pe skiuri e important ca soldurile si NU umerii sa conduca miscarea, genunchii sa fie flexati, skiurile sa ramana cat mai mult in contact cu zapada, sa ramana paralele tot timpul miscarii iar distanta dintre skiuri sa fie mica, dar suficienta pentru a ne mentine echilibrul.
Daca inclinatia pantei creste se pot utiliza inaltatoarele de la legaturile de tura.
Avantaje: Inaltatoare ajuta la panta mare, pe zapada mare.
Dezavantaje: scurteaza lungimea pasului, pierdere de timp sa le setezi si sa le desetezi, limiteaza mobilitatea gleznei si astfel posibilitatea de a avea cat mai multa suprafata din ski in contact cu zapada.
Puneti in balanta avantajele si dezavantajele si adaptati-va la conditii si tehnica.
  • Greseli frecvente, probleme si solutii G, P, S:​
G: Se paseste ridicand skiul de pe zapada.
P: Se aduna zapada pe talpi, tehnica ineficienta, rezulta oboseala, inestetic.
S: Se impinge skiul sa alunece pe suprafata zapezii in fata fara sa fie ridicat.
 
G: Nu se ajusteaza corect lungimea batului dinspre deal la traversari.
P: Dezechilibru, tehnica ineficienta.
S: Se prinde batul de mai jos de miner, umerii trebuie sa fie pe o axa orizontala.
S: Se poate pune tape ca sa existe grip pe bat si mai jos de miner.
G: Schiurile nu sint paralele.
P: Se pot incaleca skiurile, rezulta dezechilibru, se zgirie skiurile, tehnica ineficienta.
S: Atentie la pasi pina se deprinde tehnica corecta.
 
G: Skiurile paralele dar prea departate.
P: Tehnica ineficienta, pe zapada mare devine obositoare.
S: Atentie la pasi pina se deprinde tehnica corecta.

Tehnici pentru schimbarea de directie

Probabil fiecare dintre voi a observat pe munte zig, zag-urile pe care cei care practica skiul de tura le lasa in urma pe pante.
De asemenea pe teren usor se pot observa curbe largi si frumos desenate.
Exista astfel doua tehnici fundamentale pentru intoarcere.

Intoarcerea prin pas adaugat

Este utilizata pe teren orizontal sau cu inclinatie mica pana la inclinatie medie.
Aceasta tehnica e foarte simpla si se realizeaza cu minim de efort.

Acest tip de schimbare de directie se realizeaza prin schimbarea orientarii fiecarui ski, putin cite putin cu fiecare pas, inspre noua directie dorita.

Practic skiurile formeaza alternativ forma literelor A si V, de aceea aceasta tehnica poate fi denumita si  V A V.

Se incepe cu deschiderea skiului catre directia pe care dorim sa ne deplasam in continuare.
Se realizeaza astfel o curba relativ larga, aceasta tehnica nefiinda optima pentru o schimbare de directie brusca, necesara pe o panta inclinata.

Tehnica clasica de intoarcere pe teren inclinat si tehnica “Kick turn”
 

Sunt doua tehnici care pot fi utilizate pentru intoarcere in teren inclinat, prin care directia se poate schimba brusc la un unghi mic.
Tehnica de intoarcere clasica si tehnica Kick Turn care este foarte utila atunci cand panta este inclinata sau conditiile de zapada sunt dificile.

Folosind aceste tehnici rezulta urme in forma de zig-zag.
 Preliminar trebuie sa se bata o urma mai accentuata, o mica platforma care sa permita skiorului sa nu alunece in spate, sau lateral pe timpul executarii acestei manevre.
Skiul trebuie sa fie cat mai aproape de o linie orizontala (un unghi cat mai mic fata de orizontala). Intoarcerea trebuie gindita in asa fel incit sa se profite de configuratia terenului, de exemplu alegeti ca loc de intoarcere o zona mai putin inclinata.
Inainte de a efectua intoarcerea micsorati unghiul de deplasare.
( in cele ce urmeaza: unghiul de deplasare este unghiul pe care linia de deplasare o face cu o linie orizonatla de traversare a pantei).
 Consideram urmatorul scenariu: presupunem ca ne deplasam cu piciorul drept spre vale si intentionam sa intoarcem spre stanga, spre deal.
 
Intoarcerea pas cu pas:
1. Se face o mica platforma la un unghi mic pe care sa stam cat mai comod.
2. Se lasa greutatea pe piciorul din vale (dreptul), descarcandu-se astfel piciorul care va fi mutat primul (stangul).
3. Punctul de intoarcere va fi in dreptul claparilor, de unde se deseneaza imaginar noua linie de deplasare.
Piciorul stang va fi asezet de-a lungul acestei linii de deplasare.
4. Se puncteaza cu batul din mana stinga lateral usor in spate si suficient de sus, incit sa nu incurce arcul de cerc pe care o sa-l descrie intoarcerea schiului din piciorul sting.
5. Se ridica si se roteste piciorul sting paralel cu suprafata zapezii, descriind un arc de cerc cu virful pina cind skiul din piciorul sting e pus pe noua directie de deplasare.
6. Se aduce si se plaseaza in fata paralel cu batul din min astinga, batul din mina dreapta pentru a ne echilibra pozitia.
7. Se incarca greutatea pe piciorul stang.
8. Se desprinde skiul drept de pe zapada, la inceputul miscarii incercind sa-l mentinem paralel cu suprafata zapezii,
9. In momentul in care descarcam greutatea de pe skiul drept si ridicam usor piciorul, suntem atenti sa nu ridicam foarte mult calcaiul.
Coada skiului o sa ramana jos, astfel ne permite sa intoarcem usor si al 2-lea picior, cat mai aproape de primul, pivotand aproape de glezna piciorului stang.
10. Pt tehnica Kick-Turn: se bate scurt cu calciiul in legatura de tura, aceasta miscare fiind sincronizata cu rotirea si aducerea skiului pe noua directie de deplasare.(aceasta scurta bataie determina un impuls care ajuta rotirea si aducerea skiului paralel cu stingul, pe noua directie de deplasare).
 11. Se continua miscarea la unghiul dorit pe noua directie…
  • Greseli frecvente, probleme si solutii G, P, S:​
G: Daca dupa intoarcerea piciorului stang coada skiului incaleca coada skiului din picioarul drept.
S: Solutia este sa impingeti intai usor piciorul stang in fata si apoi sa-l ridicati si sa-l plasati pe directia dorita.
 
G: La pasul 8, daca atunci cand aduceti piciorul drept, nu tineti skiul paralel cu zapada si virful skiului drept se blocheaza in zapada.
S: Solutia este sa nu ridicati calcaiul prea mult si sa fiti siguri de descarcarea cozii skiului.
G: La pasul 1 daca unghiul e prea mare exista riscul sa alunecati in spate cu skiul stang.

S: Solutia este sa puneti piciorul sting pe noua directie la un unghi accesibil voua si sa bateti usor o mica platforma care sa ajute sa va pastrati echilibrul.

G: Dupa ce ati efectuat intoarcerea, daca zapada e tare/ inghetata exista riscul sa alunecati in lateral.
S: Solutia este sa blocati skiul stang cu batul de ski, sa desfaceti skiul drept si sa montati pe skiu coltarii de touring, daca nu-i aveti puteti continua pasind alternativ pe clapar si pe skiul ramas in picior pana depasiti pasajul problematic.

Tehnica de deplasare in conditii dificile​

Terenul este cel mai important factor care genereaza dificultati.
De asemenea conditiile in care ne deplasam devin dificile datorita morfologiei schimbatoare a zapezii si a conditiilor meteo.

Deplasarea pe zapada cu temperatura foarte joasa, fainoasa.
 
Probleme: pe panta se aluneca in spate.
Recomandari:
Trebuie pusa presiune pe calcai.
Se tin skiurile la un unghi mai mic.
Sa nu ramaneti pe varful claparului cand incercati sa va deplasati.
Corpul poate fi aplecat usor in fata.
Nu se ridica skiurile pe pe zapada, contactul lor cu zapada trebuie sa ramina permanent.
Se fac pasi mai mici.
 
Deplasarea pe zapada adinca, pulver.
 
Probleme: Virfurile skiurilor se afunda in zapada, efortul de a face urme e considerabil.
Recomandari:
La fiecare pas impingeti skiul in fata pastrand tot timpul virful usor afara. Pentru a descarca zapada de pe skiuri, realizati din calcai o usoara lovitura in legatura la fiecare pas. O solutie foarte simpla e utilizarea unor skiuri mai late, care au portanta mai buna.
Daca zapada e foarte mare, puneti mina pe lopata si indepartati partea de la suprafata pentru a va face drum, si puneti-va intrebarea daca intradevar aveti ce cauta pe acolo…
Deplasarea pe zapada inghetata
Probleme
:
Pe zapada inghetata sau tare pieile de foca nu fac priza buna, se poate aluneca in lateral, sau in spate.
Recomandari:
In aceste conditii este necesar sa se tina gleznele ferme rezultand un fel de mers pe cant-ul schiurilor.
Marginea skiului va fi impinsa in zapada pe directie orizontala inspre deal, in timpul deplasarii, tinand tot timpul muchia/cantul skiului in contact cu zapada.
Pe parcursul miscarii pastrati presiune constanta pe ski fara sa-l ridicati de pe suprafata zapezii.
O alta recomandare este sa va ajutati cu batul de ski si plasand-ul spre vale sa blocati skiul sa alunece lateral in timpul traversarilor.

 In aceste situatii utilizarea coltarilor de touring este necesara:
Tehnica de mers cu coltari de touring este aceeasi cu tehnica de mers pe skiuri.
Exista citeva observatii: inclinand gleznele astfel incit suprafata skiului sa fie complet pe suprafata zapezii permite o priza mai buna pe panta mica si medie, pe panta mare se pastreaza aceleasi recomandari.
La unele modele cand se folosesc inaltatoarele, acestea nu mai permit coltarilor sa faca priza pe suprafata zapezii.
Deplasarea pe zapada umeda sau care face priza.

Probleme
:
se prinde zapada pe pieile de foca, dupa fiecare 2,3 pasi se aduna zapada si baterea urmelor devine epuizanta.
Recomandari:

In mod normal in functie de conditiile meteo pe care le estimam trebuie sa avem pregatit echipamentul de la cabana: ceara trebuie aplicata pe foci, atunci cand acestea sunt uscate.

Reactiv s-ar putea ca aceasta solutie sa nu mai functioneze.

Oricum daca suntem pe munte si ni se intampla asa ceva se utilizeaza ceara pentru foci.

Inainte de a aplica ceara se curata pieile de zapada si in cazul in care acestea incep sa se ude se curata pe cat posibil de apa. Inainte de a plica ceara focile trebuie lasate sa se usuce. O solutie este utilizarea focilor de rezerva (ceruite desigur) pana cand focile se usuca agatate de rucsac (de ex)


Tranzitiile

Tranzitia la ski de tura si ski alpinism inseamna schimbarea tehnicii de deplasare si echipament in functie de configuratia terenului. 
Aplicarea tacticii potrivite la momentul si locul potrivit, anticiparea parcursului si planificarea bazelor in care se fac tranzitiile, in special in ture mai dificile, inseamna in mod evident timp economisit si un nivel redus de surprize neplacute, mai putin stres si mai multa siguranta.

Prea multe pauze sau tranzitii te incetinesc si pot sa-ti afecteze siguranta.
Astfel apar trei coordonate pe baza carora se pot lua deciziile:
Eficienta, viteza, siguranta…
De pilda daca avem o traversare expusa si zapada este inghetata, e mai sigur sa o traversam pe picioare folosind pioletul si coltarii.
La fel in cazul urcarii unui culoar ingust si inclinat pe care mersul pe skiuri nu e eficient, pe jos se poate cistiga un timp pretios.
 
Fagaras-Suru-Challenge-schi-alpinism
Tranzitia de la mers pe foci la ski

Cel mai important lucru este alegerea unei baze (eventual crearea unei platforme) potrivite (comode si sigure) pentru aceasta tranzitie. In acest caz anticiparea dificultatilor si alegerea dinainte a bazei este esentiala.

Recomandarea este sa se ia jos un ski, se desprinde foca, se pune skiul in picior, se repeta acelasi procedeu cu celalalt ski.
Citeva avantaje: daca e zapada adinca, pastrind tot timpul un ski nu va afundati in zapada, aveti mai mult echilibru.
 
Recomandari privind pieile de foca:
dupa desfacerea de pe ski, se curata de zapada si se impacheteaza, pentru a pastra proprietatile de aderenta la ski se pot pune la caldura sub hanorac. In functie de tipul de adeziv si de de specificul turei , nu e intotdeuna necesar ca focile sa fie puse in depozit pe folie.
 
32480045_1794905557219594_5988062460853092352_o
Tranzitia de la ski la mers pe foci,
 
Alegeti un loc sigur, fara pericol de avalansa.
Adaptati-va imbracamintea pentru conditii si pentru efortul care urmeaza.
Atentie tot timpul la modul in care sunt puse skiurile ca sa nu alunece la vale.
Ideal e sa fie infipte in zapada (daca conditiile permit)
Locul de tranzitie trebuie sa fie o mica platforma.
Daca aceasta nu exista natural, ea poate fi facuta cu piciorul.
Intotdeauna se monteaza intai skiul dinspre vale.
 
Tranzitia de la mers pe foci-mers pe clapari/alpinism
 
 Efectuati tranzitia inainte de a intra pe teren dificil sau expus.
In cazul in care sinteti pe teren expus sau tehnic, asigurati-va, amenajati o regrupare daca se impune.
Alegeti momentul pentru a face trecerea de la o forma de deplasare la alta tinand cont de configuratia terenului, conditii, potentiale pericole.

De ex: daca urmeaza o portiune de traversare care poate prezenta pericol de avalansa, dar aveti o varianta directa dar mai tehnica, folosind echipamentul tehnic abordati varianta mai dificila tehnic dar mai sigura, chiar daca poate dura mai mult.
 
 

Nu intrati in zone dificile care pot determina retrageri riscante, fara echipament corespunzator.

Folositi eficient echipamentul, de ex in cazul in care aveti o portiune scurta de deplasare pe bocanci, prindeti betele intre spate si rucsac si urcati folosind schiurile pe post de sprijin. 

Pentru urcarile tehnice prindeti intotdeauna skiurile pe rucsac, in asa fel incat sa nu va incomodeze la urcare.

 
Analizati intodeauna de unde vine pericolul si ce efect poate avea asupra voastra, va va ajuta sa luati decizii potrivite.
 
Anticipati momentul si locul in care veti face o tranzitie, va va ajuta sa planificati si sa executati mai usor o tranzitie.
 
Alegeti un tip de ruscac ce va permite sa va organizati eficient materialul utilizat.
 
Nu complicati lucrurile, fiti eficienti, mergeti pe ideea “keep it simple”, invatati din greselile proprii si discerneti ceea ce observati la cei din jur.

Luati deciziile bazindu-va pe propria judecata cu capul limpede, nu urmati alte urme doar pentru ca le observati in teren.

 

32423045_1794905430552940_7075589076878884864_o

Alegerea rutei, Siguranta vs Pericole

O ruta optima trebuie sa asigure urmatoarele atribute: siguranta, eficienta, viteza, simplicitate.
Nu exista o strategie universala care sa poata fi adaptata in orice conditii.
Deciziile se iau in mod dinamic avind grija sa gasim un echilibru intre atributele enumerate mai sus.
Siguranta inseamna a minimiza suma pericolelor, riscurilor de accidente. Oricit ne dorim acesta suma nu va putea fi niciodata redusa la 0.
Fiecare in functie de pregatirea tehnica, fizica si psihica, experienta poate face o alegere sau alta.
ruta
foto Radu Tuta
aic

Cateva sfaturi pentru zona de avalansa

  • Intotdeauna fiti echipat corect si complet, sa aveti kitul de avalansa la voi si sa stiti sa-l folositi corect.
  • In zonele cu potential de risc pastrati distanta, un grup aflat in acelasi timp intr-o zona inseamna un impact mare asupra zapezii, e important sa nu fie mai mult de 1 persoana expusa in zona de risc daca riscul se materializeaza vor exista mai multi salvatori si o singura victima.
  • Studiati cu atentie traseele pe care doriti sa le abordati, identificati zonele sigure de pe versanti si eventualele zone de exit, pe care sa le folositi in caz de necesitate.
  • Incepeti ziua cu turele mai putin complicate, unde pantele in care pot sa apara probleme sunt scurte, observati cu atentie semnele din zonele problematice, daca observati semne de instabilitate, evitati pantele similare.
  • Nu traversati niciodata pantele deasupra altor persoane sau grupuri, in aceeasi idee opriti intotdeauna mai jos de partenerii de tura (niciodata deasupra lor).
  • Testati terenul inainte de a incepe sa-l abordati, daca sunteti pe skiuri efectuati un “ski cut” cat mai sus, aproape de o zona sigura. Daca e sa se rupa ceva, e mai bine sa fiti deasupra decat sub placa fracturata.
  • Daca terenul ofera aceasta posibilitate, e mai bine sa testati stabilitatea pantei fara sa intrati pe ea, de ex- efectuati testul cornisei.
  • Evaluati tot timpul posibilele consecinte daca se produce o avalansa: zone de saritori, capcane ale terenului unde puteti fi ingropati adanc. Alegeti ruta si luati decizii bazate pe aceste evaluari. Nu va bazati pe noroc
  • Stabiliti planul de tura si tactica din teren si comunicati permanent cu echipa. Respectati planul pe care l-ati facut impreuna cu colegii de tura.
  • Evitati sa luati decizii pripite, faceti pauza inainte de punctele critice din teren si reevaluati. Discutati optiunile si deciziile cu colegii de tura.
  • Adaptativa tactica si comportamentul permanent la conditiile din teren. Fiti atenti la eventualele schimbari.

Riscurile pe munte sunt un subiect amplu si nu poate fi tratat la modul sumar. Ele se pot modifica de la o ora la alta si e nevoie de multa educatie si experienta ca sa poata fi identificate corect si mai ales sa avem un raspuns corect in cazul in care acestea se materializeaza.

Terenul, tipul de zapada, conditiile meteo si facturul uman sunt factorii cheie de care trebuie sa tinem cont atunci cand ne alegem traseul.
Avalansele, frigul, epuizarea, riscul de cadere in gol,caderi de gheata sau pietre sunt cateva din riscurile ce pot sa apara pe munte.
Studiul teoretic dublat cu educatia practica sunt singurele solutii viabile.

Ruta de urcare, eficienta si efort

Citeva consideratii legate de muschii angrenati in miscare:

La ritm constant, pe unghi mic sunt angrenate grupe musculare mari care pot suporta efort pe timp indelungat.

In conditii dificile de zapada si teren sunt angrenate grupe musculare mai mici, pentru echilibrare si tractiune, care obosesc mai repede.

Mentinerea unui ritm de miscare si unghi de deplasare constant permit si un ritm cardiac relativ constant.

O ruta la un unghi optim inseamna castigarea de altitudine si distanta pastrand un nivel acceptabil de efort, adica o linie nici prea directa nici prea ocolitoare.
 
Ruta cu un unghi mare. Eficienta in zone inguste. Efortul creste semnificativ, lungimea pasilor scade. Se utilizeaza grupe musculare mai rar utilizate pentru a ne echilibra, inseamna efort suplimentar.
 
Ruta cu unghi mic. Se utilizeaza grupe musculare mari. Consumatoare de timp, lungime mai mare, per ansamblu poate insemna insa si mai multa energie consumata. Un unghi ideal e 45* intre directia de intrare si cea de iesire din punctul de inflexiune.
 
Un lucru esential este alegerea locului in care se face intoarcere, acest element din deplasare fiind cel mai important din punct de vedere al efortului.
Dupa cum am precizat anterior optim este sa se foloseasca profilul si configuratia terenului cit mai mult, in cazul in care acest lucru nu e posibil, se va face o mica platforma, pentru intoarcere.
Cateva consideratii legate de unghiuri si perspective:
unghiul de deplasare este unghiul format intre linia pe care va deplasati si o linie orizontala desenata pe planul versantului, nu este acelasi lucru cu inclinatia pantei.

Avand in vedere ca atat conditiile meteo cat si cele de zapada variaza mult si pe parcursul unei zile, nu putem discuta de o ruta permanenta.Exista o serie de intrebari care vi le puteti pune in momentul in care alegeti o linie pentru ruta voastra.


1.1 Sunt in siguranta acum?
1.2 Voi fi in siguranta unde ma voi deplasa?
1.3 Daca nu, pe unde pot sa merg ca sa fiu in siguranta?

2.1 Linia urmata a fost eficienta? (efort/distanta/timp)
2.2 Unghiul liniei pe care am mers a fost constant ?

2.3 Nu cumva am facut prea multe intoarceri, am ales corect?
2.4 Care e varianta optima in continuare?

Daca pana acum ati reusit sa raspundeti satisfacator la aceste intrebari, puteti trece mai departe si sa va concetrati asupra vitezei:
3.1 Am mers intr-un ritm optim pentru mine si conditiile de pe ruta?
3.2 Imi permit sa merg mai repede, tehnica si conditia fizica imi permit asta?

Daca treceti prin toate aceste intrebari, se poate observa de pilda ca, cea mai directa ruta, nu e si cea mai sigura, iar cea mai rapida linie intre doua puncte nu e si cea mai eficienta.De cele mai multe ori ruta va fi determinata de intrebarile legate de siguranta.Oricum in cazul in care aveti ezitari alegeti ruta cea mai sigura.
Ca exercitiu in timpul pauzelor reflectati si discutati cu coechipierii despre ruta aleasa, daca ar fi sa va deplasati in zona respectiva ati face la fel? Ce ati schimba?Cu timpul exercitiul de a alege o linie sau alta va deveni automantism, dar pana atunci incercati sa puneti in balanta cat mai bine argumentele voastre.

  • Priviti in perspectiva, anticipati ruta pe care o veti urma, nu va uitati doar la citiva metri in fata.
  • Incercati sa castigati inaltime prin traversari ascendente, evitati pe cat posibil urcusul pieptis.
  • Utilizati eficient tehnica de intoarcere, evitati pe teren usor sau mediu sa efectuati "Kick turn", in aceste zone e de preferat intoarcerea clasica sau A V A turn pe panta mica.
  • Alegeti dinainte locul de intoarcere, profitind de configuratia terenului.
  • Castigati inaltime, daca panta scade si zona e mai putin dificila profitati de asta, ajustind permanent unghiul de deplasare.
  • Castigati inaltime, daca panta scade si zona e mai putin dificila profitati de asta, ajustind permanent unghiul de deplasare.
  • Daca sinteti obligati sa traversati zone expuse unor pericole obiective: caderi de pietre, zapada, etc alegeti citeva zone protejate in care sa va regrupati daca e posibil cit de cit apropiate, iar intre aceste check-point-uri miscativa cit mai repede cu putinta, unul cite unul.
  • Si nu in ultimul rand desenul urmelor pe care le faceti este propria voastra creatie, la fel si la coborire, imbinati deci utilul cu esteticul...

Tehnici de alpinism aplicate in ski alpinism

Ski alpinismul este o impletire a mai multor discipline, fiecare in parte foarte complexe.
De aceea ma voi rezuma la a prezenta citeva tehnici de alpinism, utilizate preponderent la ski-alpinism.
Desigur echipamentul se va alege in primul rand in functie de gradul de tehnicitate al terenului si de conditiile la care ne asteptam.
Intelegerea modului prin care se poate realiza asigurarea in aceste medii este esential pentru siguranta noastra.
Practica este singurul mod in care cele expuse la modul teoretic mai jos pot fi aplicate corect.
51840067_2182641775112635_6333284570531627008_o
La fel ca in oricare forma de activitate care presupune riscuri, si in cazul ski-alpinismului trebuie evaluat in permanenta probabilitatea ca un eveniment nedorit sa se produca si de asemenea care ar fi consecintele unui astfel de eveniment.
Se pot intilni astfel multe situatii in care probabilitatea unei caderi este mica sau moderata, insa consecintele pot fi grave: luati in calcul raportul Probabilitate/Consecinte

Pentru a evalua corect o situatie este esential sa ne cunoastem foarte bine atat abilitatile personale, ale colegilor, cat si limitele lor.
Toate deciziile se iau pe coordonatele despre care am mai discutat: siguranta, viteza si eficienta.
Sa sti cind si unde este necesar sa se utilizeze protectii, in mod optim, este ceva ce tine de experienta.
Protectii si ancore specifice in ski-alpinism:
 
Citeva consideratii generale: Orice protectie trebuie sa fie dimensionata astfel incit sa reziste la eventualele forte care-i sunt aplicate.

Ancorele trebuie sa fie egalizate.
Atentie la unghiurile formate intre ancore! El trebuie sa fie cit mai mic.

Redundanta: nu utilizati o singura ancora pentru protectie decit daca sunteti absolut sigur ca poate rezista.
In cazul in care folositi mai multe ancore si una din ele nu rezista trebuie sa va asigurati ca asta nu va produce un soc la celelalte ancore.
Exersati in mediu sigur plasamentele pentru a fi eficienti si a avea o viteza buna de executie.
Pe munte viteza poate fi egala cu mai multa siguranta !
Ancore in zapada:
Exista mai multe tipuri de ancore care pot fi utilizate in zapada.
Morfologia zapezii dicteaza modul in care se construiesc acestea.

Cel mai adesea o sa asiguram din zapada, dupa ce facem o cavitate in care sa avem stabilitate cat mai buna, dar si in aceste situatii o sa avem nevoie de o ancora in care sa ne asiguram.

Pe post de ancore de zapada se pot folosi: “snow pickets”, skiurile din dotare, pioletul, betele de ski, dar in caz de nevoie (daca experienta in alpinism te ajuta) o mare parte din echipament poate fi de ajutor la construirea unei ancore in zapada.

Oricum o suma minima de echipament dedicat alpinismului trebuie avut in considerare.

Echipamentul utilizat in turele alpine de iarna va fi utilizat si in turele de ski alpinism.

Ancore in T:
E poate cea mai sigura ancora ce poate fi construita in zapada.
Insa rezistenta unor astfel de ancore depinde direct de tipul de zapada.
Materiale necesare: un ski/piolet/bete de ski, cordelina, carabiniera, zapada.
In primul rand, trebuie determinata directia pe care va fi solicitata ancora.
Partea superioara a ancorei e constituita dintr-un ski sau piolet (elementul de ancorare) si trebuie sa fie perpendiculara pe directia pe care e posibil sa fie aplicata forta asupra ancorei.
 
Se sapa o groapa cu ceva mai mare decit lungimea elementului de ancorare, astfel incit sa skiul sa nu stea larg in groapa.
Adincimea depinde direct proportional cu densitatea, consistenta zapezii.
Oricum un minim in conditii de zapada tare ar fi cam 35-40cm.
In conditii de zapada uda sau usoara, o astfel de ancora nu e suficienta si trebuie gindita si o ancora de back-up.

Atentie: luati in calcul faptul ca rezistenta unei ancore T de zapada este determinata de presiunea pe zapada din fata ei, deci nu va deplasati prin fata ei cind o construiti pentru ca veti compromite rezistenta ancorei.
Se mai sapa un sant, pe directia de aplicare a fortei, perpendicular pe ski, prin care va trece cordelina (anouul) in care se va face asigurarea.
E important ca acest sant sa aiba ac adincime ca si santul in care e plasat skiul pentru ca ancora principala(skiul) sa nu fie scos afara din locasul lui in cazul aplicarii unui soc.
 
Rezistenta ancorei va fi determinata de forta pe care masa de zapada din fata skiului, va reusi sa o tina, in concluzie santul pentru cordelina va trebui sa fie dimensionat bine, cit mai mic.
In zona mediana a skiului se leaga cordelina in care se va face asigurarea.
 
Citeva recomandari:
 La legaturile mai vechi (de tip Diamir Fritchi) se recomanda sa se prinda cordelina pe sub axul legaturii, pentru a evita degradarea legaturii in cazul unui soc.
Pentru e evita taierea in cantul skiului a cordelinei, anoului, infasurati cu pielea de foca zona mediana a skiului inaintea amararii cordelinei.
Ancora in T se poate realiza, pe acelasi principiu, folosind: piolet, snow-pickets, ruscac plin cu echipament, sau chiar pietre sau alte obiecte ce pot fi manevrate si ingropate in zapada.
 
Ancora in I,
Este ancora ce se poate realiza cel mai rapid, fiind insa si cea mai slaba ca si rezistenta.

Conditiile de zapada necesare sunt zapada firn, sau zapada consolidata cu coeziune buna.

Pentru a realize acest tip de ancora se plaseaza unul sau ambele schiuri in lipite unul fata de altul, inclinate la 10-15* fata de verticala spre deal.

Se introduc in zapada cel putin pana la jumatatea skiului.
 
Ancora in X
Similar cu ancora in I doar ca skiurile se pun in X.
Conditiile si modul de realizare similar cu ancora in I.

Avind o suprafata mai mare de contact cu zapada, insemna automat o rezistenta mai mare.

Ancore sapate in zapada (movila de zapada):
Avantajul major ca poate fi utilizata pentru rapel fara sa fie nevoie sa abandonam material.

Acest tip de ancora functioneaza cel mai bine in zapada tare si consolidata.

Cu cat zapada e mai consolidata cu atat ancora poate fi mai mica ca si dimensiuni.
Un dezavantaj este durata de munca necesara pentru construirea acestui tip de ancora.
 
 Forma este de picatura de apa, cu partea mai mare directionata spre deal.

Dupa ce se alege locul de constructie al ancorei si se deseneaza profilul pe teren, incepe partea de excavatie.

Atentie, in timpul constructiei acestui tip de ancora sa nu afectati consistenta zapezii in interiorul formei ancorei.
In general se sapa cam 40cm sau pana ajungem la un strat de zapada compact, daca aveti dubii sapati mai mult.
Diametrul depinde de structura zapezii: 1,5m-2m.
Partea de sus a movilei de zapada trebuie sa aiba un profil de usoara surplomba fata de verticala pentru a tine coarda in cazul unui rapel.
Dupa finalizare partea de sus a ancorei are o usoara forma de ciuperca, iar in partea de jos se intersecteaza cele doua santuri verticale prin care va cobori corda.
Riscul major la acest tip de ancora in conditii de zapada prea moale este ca movila de zapada poate fi retezata de coarda. In cazul in care zapada e prea moale se poate utiliza o piesa de echipament pentru a consolida partea de sus a ancorei. Pentru asta se pot utiliza si pietre sau bucati de lemn pentru a nu abandona piese de echipament. Folositi-va imaginatia pentru a crea o astfel de ancora si exersati inainte pentru a fi pregatiti in caz de necesitate.
foto: RMIguides

Muntele prezinta multe oportunitati de a ne asigura. Protectii in zapada, stanca sau gheata sunt cele mai frecvente tipuri de protectii utilizate.

Profilul si denivelarile intalnite sunt cele mai usor de utilizat pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor.

In general la baza peretilor sau in preajma grupurilor mari de bolovani se formeaza adevarate transee de zapada.

Si aceste profile se pot utiliza pentru amenajarea regruparilor.

Un tip de asigurare este in spatele unei creste inzapezite presupunind ca celalalt coechipier este pe partea cealalta. Pentru aceste tipuri de regrupari naturale, in unele cazuri este necesar un minim de amenajare. Consolidati platformele naturale batand bine zapada pentru a va asigura o protectie mai buna.

 
De asemenea formele naturale stincoase asigura de cele mai multe ori regrupari sau protectii naturale excelente. Alegeti-va ruta in functie si de posibilitatile naturale de a va asigura pe parcursul ei.

Atentie !!! Toate tehnicile alpine necesita multa practica si experienta pentru utilizarea lor corecta ! Simpla parcurgere a unui material teoretic are doar rolul de va deschide ochii si a va da cateva repere legate de aceste activitati.

Tehnica de coborare

Iesirile in natura , off piste, sunt pentru a evada din mediul aglomerat al ski-ului pe partie amenajata.
Dar pentru a deveni un bun schior off piste e necesar sa fii intai de toate un schior foarte bun pe partie, iar asta inseamna sa petrecem mult timp in zonele cu partii amenajate pentru a putea exersa suficient. Tehnica de ski off piste are la baza tehnica de ski pe partie.
Luati in calcul faptul ca echipamentul pentru ski de tura are caracteristici determinate de un compromis intre a fi usor de manevrat la urcare si usurinta de utilizare la coborare.

De exemplu claparii de tura nu ofera acelasi suport ca cei de partie, iar legaturile de tura sunt de asemenea mai fragile si nu suporta fortele ca si cele de ski alpin.
 
O tehnica eficienta si corecta de ski ne poate ajuta sa dozam eficient energia necesara unei ture lungi.

Considerand ca in general petrecem cam 80% din timp pe urcare si oar 20% pe coborare, utilizarea unui echipament mai greu (util insa pentru coborare) va insemna un efort mai mare per ansamblu.
In primul rand dificultatea este data de conditiile din teren, de metamorfoza zapezii, dificultatea si expunerea rutelor (aceste rute sunt expuse unor pericole obiective care nu sunt usor de controlat sau evitat). Riscul de avalansa sau de cadere in gol este prezent in destule zone pe parcursul unei zile de tura.
 
De asemenea a skia cu rucsacul in spate poate fi o experienta foarte bizara si diferita de ceea ce inseamna skiul in general. Alegerea echipamentului care va fi luat trebuie facuta perfect adaptata la specificul turei pe care o alegem.
 
Toate aceste neajunsuri inerente pot fi estompate printr-o pregatire tehnica si fizica foarte buna. Iar experienta are rolul cel mai important. Doar asa ne putem bucura de zilele petrecute in natura…

Skiorul care deschide drumul:

Cel care face primul urme este persoana care isi asuma cele mai multe riscuri, de aceea ruta aleasa trebuie sa fie una care in care sa primeze siguranta.

Sfaturi pentru coborari in zone necunoscute sau putin cunoscute:

-coborati un singur schior alegand tot timpul zone din care sa observe o posibila continuare

-opririle trebuie facute doar in zone sigure. Trebuie luat in calcul ca simpla trecere a unui schior chiar intr-o zona cu potential de avalansa nu inseamna automat declansarea unei avalansei.
Aceasta se poate produce si la al doilea sau al treilea schior.

-la coborare impactul pe care il aducem asupra zapezii trebuie sa fie cat mai mic, de aceea trebuie sa evitam caderi/sarituri un stil brutal care inseamna forte mari aplicate asupra startului de zapada.

Mai multe consideratii legate de siguranta pe munte pot fi gasite aici.
Don`t copy text!