1983: Traversarea Meridionalilor

In ’83 toti eram colegi la clubul `Vointa` din Sibiu. Varsta noastra a fost intre 26 si 29 de ani. 

Cum v-ati pregatit ? Ce antrenament ati facut ?

Eram pe munte 3 luni pe an. Pe vremea respectiva participam in Campionatul de alpinism si in cadrul echipei Salvamont Sibiu.

In ianuarie era etapa de catare de iarna in Retezat si raliu. La raliu in echipamentul obligatoriu intrau si skiuri, echipament de bivuac si catarat. Etapa de catarat se tinea si in peretii din Bucegi, Bicaz, Buila. 

Urma apoi in februarie martie, etapa din Fagaras, in care se facea traversarea de la Suru – Sambata. Cele mai tari echipe reuseau sa faca traversarea in 2 zile. Noi am reusit cel mai rapid sa traversam in 3 zile. 

Mai erau cateva etape, care tinea de traseele obligatorii pentru categoriile de alpinism. De exemplu in Fagaras se faceau muchiile nordice: Tunsu, Albota, Tarata, Gardomanu, Zanoaga – prin tragere la sorti. 

Imi aduc aminte, (Costin) ca eram impreuna cu Doru Oros, am pornit spre muchia Albota pe vreme destul de rea, a nins puternic dar am reusit sa facem muchia. Dupa 3 zile am coborat la Balea unde am aflat ca etapa a fost anulata din cauza conditiilor nefavorabile. Stiu ca se discuta daca sa se valideze sau nu traseul. Noi eram bucurosi ca am scapat cu viata :)…

Pe langa Campionat erau desigur turele de patrulare de la Salvamont si raliurile Salvamont. In Sibiu existau 4 echipe a cate 10 salvamontisti. Era echipa Cindrel, Negoiu, Lotru si Gavanu. Se organizau si intern in cadrul echipei din Sibiu competitii de ski: la Balea, Canaia (Cindrel), Negoiu. Ski-ul l-am invatat in special de la aceste intreceri.

AV: in zilele noastre, creasta Fagarasului e traversata iarna de maxim 1 sau 2 echipe pe sezon, in special din martie incolo, in anii 70-80 erau cateva zeci de persoane care faceau aceasta traversare in fiecare iarna. Aceeasi situatie e si in cazul muchiilor nordice. In prezent unele din ele precum Tunsu, Gardomanu, Albota sau Zanoaga sunt foarte rar vizitate.

Ce pregatiri specifice ati facut?

In primul rand am traversat fiecare masiv in parte atat vara cat si iarna, unele traversari de mai multe ori.

Hartile erau proaste, nu aveau curbe de nivel, erau mai mult niste desene. Ne-am facut schite, ne-am notat azimuturi pentru orientare cu busola, mai ales pentru zonele critice unde orientarea pe vreme rea sau cu vizibilitate scazuta era dificila. De asemenea ne-am marcat variante de coborare pentru eventuale retrageri.

AV: in prezent cu multitudinea de aplicatii si device-uri pe care le avem la dispozitie orientarea este facila, pe vremurile respective era o adevarata problema si destule accidente din acele vremuri se datoreaza dificultatilor de orientare

Cum v-ati descurcat cu echipamentul ? Stiu ca era foarte greu de procurat…

Am avut 1 cort la toata echipa, 1 coarda, 1 cordelina, coltari pioleti, cort, saci, primus haine si mancare. Bine rationalizate am avut cam 13-15 Kg in spate. Plovere de lana, pufoaice si saci de puf, cagule, suprapantaloni, manusi, supramanusi etc. Suprapantaloni, supramanusile erau manufacturate. Am folosit bocanci dubli de piele, Iulica avea parca niste bocanci de plastic. Rucascii erau cei clasici cu cadru, de Tg Mures.

Ochelarii erau de asemenea manufacturati: am folosit ochelari de sudura la care le-am inlocuit lentila. Era nevoie de multa ingeniozitate ca sa poti sa ai un echipament cat de cat decent. Primusul era pe benzina, iar combustibilul nu doar ca era foarte greu de gasit dar era si de o calitate proasta, primusul se infunda mereu. Pentru tura am facut rost de ceva kerosen de la elicoptere.

Mancare am avut in primul rand o tabla mare de slanina, conserve, iar ca rezerva am dus un pachet de pesmeti/biscuiti de armata – dar de care nu ne-am atins (oricum iti rupeai dintii ei si aveau un gust indoielnic). Am incercat sa optimizam totul: inclusiv am taiat coada la linguri, pana la urma acestea s-au dovedit a fi prea mici asa ca le-am schimbat cu altele mai generoase la cabana Sambata.

AV: E adevarata maiestrie sa poti sa ai la tine tot echipamentul necesar pentru o tura de asa anvergura in 15kg. Nu putem face o comparatie intre echiamentul de azi si cel de atunci, e foarte greu sa-ti imaginezi o catarare de iarna cu pioleti si coltari manufacturati.

Se poate spune ca erati o echipa foarte experimentata la data traversarii…

Toti aveam categoria 1 si participam la campionatul national de seniori, si in plus faceam parte din echipa Salvamont Sibiu.

Noi aveam fiecare cam 6-7 ani de alpinism, facusem vara cam toti `sesarii-VI` clasici din Bucegi, Bicaz, Buila si iarna trasee de stanca pana in gradul V clasic in Crai, Bucegi, Bicaz… 

Cat a durat traversarea?

21 de zile,

Prima zi am urcat in Bucegi de la Busteni la Piatra Arsa apoi pe la vf Omu si am coborat pe Valea Gaura prin Poiana Gutanu, urmatoarea zi Cabana Curmatura – vf. Turnu – vf La Om – si am coborat pe la lanturi in Plaiul Foii.

A urmat Fagarasul si partea cea mai complicata a traversarii: de la Rudarita – vf. Comisu si ne-am oprit in Curmatura Zarnei dar n-am gasit refugiul. Era complet acoperit de zapada. Am gasit o “conserva” la suprafata zapezii, care s-a dovedit a fi de fapt hornul refugiului. Am sapat sa descoperim intrarea in refugiu.

Am coborat la cabana Sambata pe vreme rea, a nins mult si am ramas acolo sa se aseze zapada. Aici ne-am intalnit si cu o echipa din Zarnesti care facea aceeasi tura.  Pana in Caltun am facut 1 zi , zapada a fost buna, mergeai la coltari mai usor ca vara.

Am continuat peste vf Negoiu, am ocolit Custura prin sud. In zona vf. Ciortea vremea s-a stricat iar, a fost viscol taios care ne-a fortat sa ne retragem la cabana Barcaciu. Am urcat iar in creasta, am trecut peste vf Ciortea am trecut de vf Suru si am coborat la Olt.

Am facut o escala din Valea Oltului la Sibiu sa ne luam schiurile si sa facem cate o baie.

Am pornit de la Vidra, pe la Obarsia Lotrului spre Parang. In Retezat am urcat pe la cabana Buta, apoi vf Custura – vf Papusa – vf Peleaga – Retezatul Mic, am traversat in Godeanu si apoi am coborat in valea Cernei.

Am plecat cu trenul la Busteni si ne-am intors tot cu trenul din Herculane. Am dormit in cabane unde se putea si unde nu, in cort sau stana. Pana la urma cred ca doar 5 zile am dormit in cort.

AV: Una din provocarile unei astfel de traversari este nu doar sa fi puternic si antrenat dar mai ales sa ai rabdare si sa intelegi bine zapada si morfologia ei, sa-ti alegi bine traseul si sa reusesti sa eviti zonele cu risc de avalansa. Chiar si asa aceasta este genul de tura de mare angajament in care inevitabil esti expus la multe riscuri.

Portiunea de la Busteni pana in Valea Oltului am facut-o la picior, din Valea Oltului pana la Herculane pe schiuri de tura  (Reghin- CombiR si Topaz) legaturi cu cablu si piei de foca (necolante, evident).

AV: echipamentul de ski de tura la data respectiva era greu si incomod, tehnica de ski trebuia sa fie exceptionala pentru a putea skia in bocanci si cu rucsac greu in spate. Era nevoie de multa indemanare pentru a face tranzitiile eficient cu acel tip de piei de foca.

Tura era una din conditiile pentru obtinerea titlului de maestru al sportului la alpinism.

Pentru asta trebuia sa facem traversarea astfel incat sa atingem cateva puncte cheie, pe care trebuia sa le fotografiem. Am fost la Bucuresti la Federatie si filmele au fost semate inainte de tura. La sfarsitul turei se preda filmul impreuna cu fotografiile si se valida traversarea. 

La o tura asa lunga am prins si vreme buna, si ninsoare, si ceata.

Pe viscol, o avalansa de placi ne-a plecat de la picioare in Retezat, ne-am retras din creasta si am revenit a doua zi cand vremea s-a mai indreptat.

Apoi in Parang o zi intreaga am ramas fara mancare. Ne-am si ratacit dar am reusit sa coboram la o stana. Usa era incuiata, ne-am tot invartit in jurul ei si pana la urma negasind nici o solutie de a intra am concluzinat ca trebuie sa spargem usa. Impreuna cu Iulica si Nicu, am luat un bustean, l-am transformat in berbece si ne-am repezit catre usa. La primul impact nici un semn ca usa ar ceda. Ne pregateam pentru a doua runda cand usa se deschide si Costin apare zambind. El a tot miscat de cadrul unei ferestre pana cand a reusit sa o deschida. Rupti de foame, am mancat ce am gasit prin stana. Nu era mare lucru dar am gasit malai si ne-am facut mamaliga. Am lasat acolo un bilet de multumire si niste bani, cat aveam la noi.

Cred ca ar fi o provocare si in ziua de azi, concluzioneaza Mihai…

AV: Vant de peste 80km/h si temperaturi de -15C / -20C erau normale in Fagaras sau Retezat la vremea respectiva. La sub -30C un contact de numai cateva minute e suficient pentru a necroza tesutul (fata/nas sau maini) expus direct.